Dicționar de sinonime

Sinonime clocotitor

Cuvântul „clocotitor” are următoarele sinonime:

clocotitor ( adjectiv )
  1. fierbând, în fierbere, clocotind
  2. năvalnic, aprins, ardent, agitat, nervos
  3. zgomotos, vuind, răsunător, tunător
Alte sinonime:
  • frământat
  • fremătător
  • învolburat
  • tulburat
  • tumultuos
  • zbuciumat
  • colcotos
  • răzvrătit
  • puternic

Sinonime Apropiate

  • înfierbântat - aprins, antrenat, încins, agitat, însuflețit, nervos, iritat, ațâțat
  • temperamental - avântat, înflăcărat, ardent, nervos
  • vehement - impetuos, nestăpânit, năvalnic, violent, furtunos, furios, iute, aprins, înfocat
  • zgomotos - gălăgios, tumultuos, turbulent, agitat
  • fierbere - clocotire, clocot, ebuliție, efervescență, agitație, frământare, neliniște, tulburare
  • furtunos - viforos, vijelios, vifornic, agitat, tulburat, zbuciumat, năvalnic, impetuos, violent
  • nerăbdător - nestăpânit, agitat, impacientat, neastâmpărat, încordat, febril, surescitat, nervos
  • clocot - fierbere, clocotire, fiertură, agitație, tumult, zbucium, freamăt, tălăzuire, vuiet
  • eclatant - impresionant, frapant, răsunător, zgomotos, izbitor, bătător la ochi, strălucitor, fastuos, falnic
  • entuziast - înflăcărat, avântat, însuflețit, exaltat, înfocat, ardent, aprins, pătimaș
  • agitat - neliniștit, zbuciumat, tulburat, nervos, nestăpânit
  • tropoti - a tropăi, a țopăi, a călca zgomotos
  • violent - vehement, dezlănțuit, furtunos, nestăpânit, năvalnic, impulsiv, coleric, belicos, abuziv
  • febră - temperatură, fierbințeală, călduri, dogoare, emoții, încordare, agitație, tensiune
  • febril - intens, dinamic, aprins

Dex clocotitor

  • clocotitor, ~oare 1 ( lichide) Care clocotește. 2 ( mase de apă) Agitat și zgomotos. 3 (; sentimente, pasiuni ) Gata să se dezlănțuie. 4 Răsunător.
  • CLOCOTITÓR, -OÁRE, clocotitori, -oare, 1. (Despre lichide sau materii lichefiate) Care clocotește; fierbinte. ♦ (Despre mase de apă) Agitat și zgomotos. 2. (Despre sentimente, pasiuni, gânduri) Aprins, gata să se dezlănțuie. 3. Răsunător, zgomotos. – Clocoti + -tor.
  • CLOCOTITÓR, -OÁRE, clocotitori, -oare, 1. (Despre lichide sau materii lichefiate) Care clocotește; fierbinte. 2. (Despre rîuri, șuvoaie, ape) Agitat și zgomotos (ca o apă în fierbere). Alerga în umbră, rostogol, Un șuvoi clocotitor. TOMA, C. V. 337. Un popor de stînci se ridică din fundul rîului clocotitor. VLAHUȚĂ, O. A. II 170. 3. (Despre sentimente și pasiuni) Aprins, gata să se dezlănțuie; (despre viață, suflet, inimă) fremătător. Inimile voastre clocotitoare, Mereu mai sprintene, mereu mai proaspete. DEȘLIU, G. 33. Simțea mîndria lui rănită și o mînie clocotitoare ce trebuia înăbușită. BART, E. 212. 4. Răsunător, zgomotos. Prin întuneric rămase încă viu și îngrozitor urletul clocotitor al apelor noianului. HOGAȘ, M. N. 222. 4 ◊ (Adverbial) Un tunet răzleț, răsărit din miazănoapte, răscoli clocotitor nemărginirile rotunde. HOGAȘ, M. N. 175.
  • clocotitor a. ce clocotește: marea clocotitoare.
  • CLOCOTITÓR adj. v. agitat.
  • CLOCOTITOR agitat, frămîntat, fremătător, învolburat, tulburat, tumultuos, zbuciumat, colcotos, răzvrătit. (Ape ~.)

Sinonimul cuvântului clocotitor

Sinonimul cuvântului clocotitor

Testează-te!