Sinonime clăpăug

Cuvântul „clăpăug” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• lăsat - aplecat, înclinat, îndoit, curbat, pleoștit, bleg, clăpăug
• fleț - bleg, prostănac
• independent - autonom, neatârnat, liber, emancipat, suveran, de sine stătător
• lânced - sleit, istovit, inactiv, bleg, fad, searbăd, insipid
• mălăieț - făinos, mălăios, moale, bleg, nătâng
• molatic - indolent, bleg, greoi, molâu, lent, leneș
• molâu - greoi, bleg, lent, mototol, zăbravnic, molatic
• mormoloc - bleg, nătâng
• mototol - bleg, nătâng
• eliberat - emancipat, dezrobit, descătușat, liber, neatârnat, scăpat, salvat, izbăvit, dezvățat
• găgăuță - prostănac, bleg, fleț, neghiob, gogoman
• liber - independent, autonom, neatârnat, slobod, nesupus, suveran, gol, vacant, neocupat
• moale - fraged, puhav, inconsistent, flasc, catifelat, mătăsos, neted, bleg, indolent
• spânzurat - atârnat, strangulat, ștrengar, poznaș
• mut - tăcut, încremenit, perplex, tainic, ascuns, tăinuit, posac, morocănos, taciturn

Dex clăpăug

• clăpăug, ~ă 1-2 , (Persoană) care are urechi mari. 3-4 ( ureche) Mare și proeminentă (sau atârnândă). 5 Animal cu urechi mari (și atârnânde). 6 ( oameni; ) Prostănac.
• CLĂPĂÚG, -Ă, clăpăugi, -ge, 1. (Despre urechile oamenilor și ale animalelor) Mare și atârnând în jos; pleoștit; (despre oameni și animale) care are asemenea urechi. 2. (Despre oameni) Prostănac; bleg. – Din klapo-uchyj.
• CLĂPĂÚG, -Ă, clăpăugi, -e, 1. (Despre urechile oamenilor și animalelor) Mare și aplecat în jos. bleg. Zării capete roșcate , urechi ciulite, allele căzute, clăpăuge. CAMILAR, N. I 29. I-a ieșit ș-acolo nainte Agripina, și-ndărătul ei un om slab și bleg, cu urechile clăpăuge. SADOVEANU, O. III 630. Omul acela era ceva de spăriet: avea niște urechi clăpăuge și niște buzoaie groase și dăbălăzate. CREANGĂ, P. 239. ◊ (Prin analogie) Am rîs și eu ca o cizmă cu urechi clăpăuge, dar să știi că ai dreptate. SADOVEANU, P. M. 177. 2. (Despre oameni) Prostănac, bleg. Strigase... cu hazul lui de flăcău clăpăug: Fraților, am venit. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 60. – Variantă: căplăúg, -ă (CONTEMPORANUL, VIII 289)
• CLĂPĂÚG ~gă (~gi, ~ge) 1) (despre animale) Care are urechi mari și lăsate în jos; urecheat. 2) (despre urechi) Care sunt mari și atârnă în jos. 3) fig. (despre oameni) Care vădește lipsă de inteligență și de caracter; prostănac. /<ucr. klapo-uchy
• clăpăug a. Mold. 1. cu urechile aplecate (despre mascuri și câini); 2. (ironic) despre om: avea niște urechi clăpăuge CR. .

Sinonimul cuvântului clăpăug

Testează-te!