Dicționar de sinonime
Sinonime spânzurat
Cuvântul „spânzurat” are următoarele sinonime:
spânzurat ( adjectiv )
- atârnat, strangulat
- ștrengar, poznaș
Alte sinonime:
- agățat
- suspendat
- aninat
- neastâmpărat
- zburdalnic
spânzurat ( substantiv )
- acroșaj
- acroșare
- agățare
- agățat
- atârnare
- atârnat
- prindere
- prins
- spânzurare
- spânzurătoare
- suspendare
- spânzurătură
- aninare
- aninat
Sinonime Apropiate
- drăcos - neastâmpărat, poznaș, ștrengar
- șoltic - șmecher, poznaș, ștrengar
- poznaș - glumeț, hâtru, ștrengar, ghiduș, nebunatic
- prizonier - captiv, prins, ostatic
- spațiu - cuprins, întindere, suprafață, zonă, distanță, răstimp, perioadă, interval, durată
- suitor - ascendent, progresiv, agățător, urcător
- șantier - întreprindere, bina
- șăgalnic - poznaș, glumeț, șugubăț, hazliu, spiritual
- tabiet - deprindere, apucătură, nărav, obicei, manie
- vehement - impetuos, nestăpânit, năvalnic, violent, furtunos, furios, iute, aprins, înfocat
- zgâtie - ștrengăriță
- familiarizat - deprins, obișnuit, acomodat, aclimatizat
- febril - intens, dinamic, aprins
- fierbinte - cald, încins, încălzit, arzător, aprins, focos, avântat, înfocat, pătimaș
- firmă - inscripție, denumire, titlu, nume, întreprindere, uzină, fabrică
Dex spânzurat
- SPÂNZURÁT2, -Ă, spânzurați, -te, 1. (Adesea substantivat) Care a fost omorât sau s-a sinucis prin spânzurare. ♦ (; substantivat) Epitet dat unui copil sau unui tânăr care se ține de pozne, de nebunii; ștrengar, neastâmpărat. 2. Agățat, atârnat, suspendat. – spânzura.
- SPÂNZURÁT1 (Rar) Spânzurare. – spânzura.
- SPÂNZURÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SPÂNZURA. 2) și substantival fam. (despre copii) Care este neastâmpărat; zbânțuit; zvăpăiat. /v. a (se) spânzura
- spânzurat a. suspendat: pădurile spânzurate pe coastele tale BĂLC. ║ m. vrednic de ștreang.
- SPÂNZURÁ, spấnzur, I. 1. A omorî, a executa pe cineva (în urma unei condamnări) prin strangulare, cu ajutorul spânzurătorii (2). ◊ A tăia și a spânzura, se spune despre o persoană care abuzează (în mod nelimitat) de puterea, de autoritatea sa. ♦ A se sinucide, strangulându-se. 2. A agăța un obiect de unul dintre capete, lăsând restul să atârne liber în jos. ◊ A spânzura (cuiva) lingurile la brâu (sau de gât) = a nu da mâncare celui care vine târziu la masă. ♦ A se agăța, a se prinde (și a se ține strâns) de cineva sau de ceva; a se atârna. ♦ A atârna, a cădea liber în jos (fiind prins sau agățat de ceva). 3. ( și ; în ) A spânzura de... (sau de la...) = a depinde de..., a fi condiționat de... 4. A cheltui o sumă de bani (fără rost, pe lucruri care nu sunt strict necesare). – Probabil *expendiolare.