Dicționar de sinonime
Sinonime combinațiune
Cuvântul „combinațiune” are următoarele sinonime:
combinațiune ( substantiv )
- alianță
- amalgam
- amestec
- aranjament
- artificiu
- asociație
- calcul
- combinare
- combinație
- gând
- idee
- intenție
- îmbinare
- înțelegere
- manevră
- mașinație
- melanj
- plan
- proiect
- reunire
- sistem
- socoteală
- stratagemă
- tactică
- compus
- corp compus
Sinonime Apropiate
- intenție - idee, gând, preocupare, dorință, voință, plan, proiect, socoteală, combinație
- combinație - îmbinare, împreunare, reunire, compunere, îngemănare, aranjament, plan, proiect, urzire
- aranjament - înțelegere, acord, învoială, potrivire, tranzacție, pact, plan, proiect, prospect
- proiecta - a plănui, a pune la cale, a intenționa, a prelimina, a gândi, a preconiza, a contura, a profila, a azvârli
- tentativă - încercare, intenție, plan, proiect
- intenționa - a plănui, a gândi, a proiecta, a-și propune
- amestec - imixtiune, ingerință, intervenție, participare, combinare, împreunare, unire, aliaj, melanj
- tactică - artă militară, strategie, plan, aranjament, organizare
- amalgam - amestec, combinație, conglomerat, mixtură
- pact - învoială, înțelegere, acord, aranjament, tocmeală, tratat, convenție, stipulație
- preparative - pregătiri, aranjamente, combinații, planuri
- proiect - plan, program, schiță, inițiere, prevedere, preocupare
- schepsis - socoteală, calcul, judecată, rațiune
- speculație - combinație, calcul, speculă
- tramă - intrigă, plan, combinație, complot
Dex combinațiune
- combinație 1 Îmbinare. 2 Reacție chimică în cursul căreia doi atomi sau două molecule se unesc pentru a forma o nouă moleculă. 3 Substanță obținută în urma unei combinații (2). 4 A intra în ~ cu cineva A se asocia cu cineva. 5 Aranjament. 6 (; ; ) Tonuri de ~țiune Tonurile secundare care apar între tonurile primare. 7 ~țiune diferențială Diferența dintre vibrațiile tonurilor primare. 8 (; ; ) ~iune sumară Combinație rezultată din suma vibrațiilor tonurilor primare. 9 ~ organometalică Combinație organică ce conține un atom de metal legat de radicalul organic.
- COMBINÁȚIE, combinații, 1. Îmbinare, reunire, combinare. 2. Aranjament, plan; calcul. ◊ A intra în combinație cu cineva = a se asocia cu cineva. 3. Reacție chimică în cursul căreia doi atomi sau două molecule se unesc pentru a forma o nouă moleculă; substanță obținută în urma unei astfel de reacții; (corp) compus. – Din combinatio, -onis.
Sinonimul cuvântului combinațiune