Dicționar de sinonime
Sinonime confia
Cuvântul „confia” are următoarele sinonime:
confia ( verb )
- a destăinui, a mărturisi
- a da, a încredința, a înmâna
Alte sinonime:
- confesa
- declara
- destăinui
- dezvălui
- divulga
- împărtăși
- încredința
- înmâna
- întinde
- lăsa
- mărturisi
- preda
- remite
- revela
- spovedi
- spune
- transmite
- a confesa
- a declara
- a dezvălui
- a divulga
- a împărtăși
- a întinde
- a lăsa
- a preda
- a remite
- a revela
- a spovedi
- a spune
- a transmite
Sinonime Apropiate
- împărtăși - a dezvălui, a divulga, a comunica, a mărturisi, a încredința, a destăinui, a revela, a confia, a transmite
- destăinui - a dezvălui, a divulga, a mărturisi, a revela, a confesa, a confia
- spovedanie - mărturisire, confidență, destăinuire, spovadă
- înmâna - a preda, a da, a prezenta, a încredința
- confesa - a mărturisi, a se destăinui, a se spovedi
- confesiune - confidență, mărturisire, destăinuire, spovedanie, religie, credință
- divulga - a da în vileag, a da pe față, a destăinui, a dezvălui, a mărturisi
- prezenta - a (se) recomanda, a (se) arăta, a (se) înfățișa, a (se) face cunoscut, a oferi, a da, a înmâna, a expune, a vorbi
- secret - tainic, nemărturisit, confidențial, ascuns, misterios, camuflat, mascat, tăinuit, ilegal
- înainta - a avansa, a progresa, a propăși, a evolua, a se dezvolta, a înmâna, a preda, a prezenta, a remite
- mărturisi - a spune, a declara, a afirma, a zice, a susține, a admite, a confirma, a atesta, a adeveri
- asigura - a garanta, a chezășui, a încredința
- certitudine - siguranță, convingere, încredințare, credință
- confidență - destăinuire, împărtășire
- convinge - a asigura, a decide, a determina, a hotărî, a recunoaște, a-și da seama, a se încredința
Dex confia
- confiá 1 A lăsa ceva în grija cuiva. 2 A se încrede în cineva a se destăinui.
- CONFIÁ, confiez, I. 1. A încredința cuiva ceva, a lăsa ceva în grija cuiva. 2. A se încrede în cineva; a se destăinui. – Din confier.
- CONFIÁ, confiez, I. (Rar) 1. A încredința cuiva ceva, a lăsa ceva în grija cuiva. 2. A se încrede în cineva; a se destăinui. – Din confier.
- CONFIÁ I. (Franțuzism) 1. A mărturisi, a destăinui. 2. A se încrede în cineva; a se destăinui. .
- CONFIÁ2 tr. a impregna (fructe) cu un sirop de zahăr, a zaharisi. (după fr. confier)
- CONFIÁ1 I. tr. a încredința cuiva un secret, o taină. II. a se încrede în cineva; a se destăinui. (< fr. confier)
- A SE CONFIÁ mă ~éz intranz. A încredința o confesiune; a face confidențe; a se destăinui; a se confesa; a se spovedi. /<fr. se confier
- A CONFIÁ ~éz tranz. 1) rar (lucruri, misiuni, persoane etc.) A lăsa în grijă; a da în primire (unei persoane de încredere); a încredința. 2) (gânduri intime, frământări sufletești etc.) A comunica în mod confidențial; a încredința; a destăinui. /<fr. confier
- confià v. 1. a remite fidelității, îngrijirilor, discrețiunii cuiva: când a plecat azi Vodă, te-a confiat el mie AL.; 2. a avea confiență, a face o confidență: dorul și-l confie câmpului EM.
- *confiéz v. tr. (fr. confier). Barb. Încredințez, mărturisesc (un secret). Predaŭ (un obĭect).