Dicționar de sinonime
Sinonime conjuncție
Cuvântul „conjuncție” are următoarele sinonime:
conjuncție ( substantiv )
- unire
- lipire
- dar
- ori
- sau
- și
- deci
- nici
- căci
Sinonime Apropiate
- sudură - legătură, lipire, unire, sudare
- pagubă - pierdere, stricăciune, daună, lipsă, distrugere, vătămare, prejudiciu
- perenitate - persistență, trăinicie, eternitate
- perfidie - fățărnicie, falsitate, nesinceritate
- pietate - evlavie, cucernicie, devotament
- pirpiriu - mic, pipernicit, mărunt, slăbuț, sfrijit
- prizărit - debil, slab, pipernicit, prăpădit
- profunzime - adâncime, adânc, seriozitate, temeinicie, importanță
- răspicat - limpede, clar, lămurit, hotărât, decis, categoric, ferm
- schimnicie - călugărie, asceză, pustnicie, schit, mănăstire
- scintilație - scânteiere, strălucire, sclipire
- secera - a recolta, a decima, a distruge
- secetă - uscăciune, secăciune, arșiță
- servilism - slugărnicie, conformism, umilință
- sinod - sobor, conciliu, reunire
Dex conjuncție
- conjúncție 1 Poziție a doi aștri care, la un moment dat, au aceeași longitudine cerească. 2 Parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziții într-o frază sau două cuvinte cu același rol sintactic într-o propoziție. 3 Unire.
- CONJÚNCȚIE, conjuncții, 1. Parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziții într-o frază sau două cuvinte cu același rol sintactic într-o propoziție. 2. Poziție a doi aștri care, la un moment dat, au aceeași longitudine cerească. – Din conjonction, conjunctio, -onis.
- CONJÚNCȚIE, conjuncții, 1. Parte de vorbire care leagă două propoziții într-o frază sau două cuvinte cu același rol sintactic într-o propoziție. Conjuncții copulative. Conjuncții disjunctive. 2. Poziție a doi aștri care la un moment dat au aceeași longitudine cerească. – Pronunțat: -ți-e.
- CONJÚNCȚIE 1. Parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziții sau două cuvinte cu aceeași funcție sintactică. ♦ Conectiv caracterizat prin aceea că expresia alcătuită cu ajutorul său este adevărată numai dacă toate propozițiile componente sunt adevărate și este falsă când cel puțin una dintre componente este falsă. ♦ Figură de stil care enunță o observație rezultată din asocierea unor aspecte de viață contradictorii; sinichioză. 2. Poziție în care se găsesc doi aștri care au aceeași longitudine cerească la un moment dat. .