Dicționar de sinonime

Sinonime cotrobăi

Cuvântul „cotrobăi” are următoarele sinonime:

cotrobăi ( verb )
  • a căuta
  • a scormoni
  • a scotoci
  • a răscoli
Alte sinonime:
  • căuta
  • a umbla
  • a scociorî
  • a scodoli
  • a scorbeli
  • a bodicăi
  • a corleși
  • a cotili
  • a hojbăi
  • a scobârlăi
  • a bârcâi
  • a boltăi
  • a bulduși
  • a burfăi
  • a cobârlui
  • a cociobăi
  • a scofeli
  • a scorteli
  • a-și băga nasul


Sinonime Apropiate

  • scormoni - a scotoci, a cotrobăi, a răvăși, a căuta, a cerceta, a scurma, a zgândări, a râcâi, a scobi
  • scotoci - a căuta, a cerceta, a scormoni, a cotrobăi
  • răvăși - a răscoli, a scotoci, a scormoni
  • zgândări - a râcâi, a scociorî, a răscoli, a scormoni, a incita, a întărâta, a ațâța
  • percheziționa - a căuta, a investiga
  • preț - valoare, cost, contravaloare, plată, tarif, onorariu, importanță, căutare, apreciere
  • prețios - scump, valoros, căutat, afectat, artificial, nenatural, retoric
  • privi - a se uita, a scruta, a vedea, a căuta, a (se) interesa, a (se) preocupa
  • privire - vedere, căutătură, scrutare, uitătură, ochire, văz, ochi, cercetare, examinare
  • râcâi - a scurma, a scormoni, a zgâria, a râma, a zgândări, a irita, a indispune
  • râma - a scurma, a râcâi, a scormoni
  • uitătură - privire, ochire, căutătură
  • zgudui - 1 a cutremura, a zgâlțâi, a zdruncina, a clătina, a mișca, a emoționa, a înfiora, a agita, a răscoli
  • zguduit - răscolit, răvășit, cutremurat, zdruncinat, înfiorat
  • firesc - natural, normal, simplu, obișnuit, degajat, spontan, dezinvolt, necăutat

Dex cotrobăi

  • cotrobăi 1 A deranja lucrurile dintr-o încăpere căutând ceva. 2 A căuta amănunțit un obiect. 3 A cerceta peste tot a coteli (1), a cotroci (1), a coțobăi, a scociorî. 4 A cerceta în scopul de a fura ceva a coteli (9), a cotroci (2), a coțobăi, a scociorî.
  • COTROBĂÍ, cotróbăi, IV. A căuta cu de-amănuntul răvășind lucrurile, a cerceta prin tot locul; a scotoci; a hojbăi. –
  • COTROBĂÍ, cotrobăiesc, IV. A căuta cu de-amănuntul răvășind lucrurile, a cerceta prin tot locul; a scotoci; a hojbăi. –
  • COTROBĂÍ, cotrobăiesc, IV. A căuta cu de-amănuntul răvășind lucrurile, a cerceta prin tot locul; a scotoci. Turme întregi de mistreți cotrobăiesc prin ruinile vulcanilor. BOGZA, C. O. 246. C-o prăjină lungă cotrobăi în hogeag și fumul izbucni, abătut de vînt într-o latură. SADOVEANU, B. 26. Păsărilă... se înalță puțin și începe a cotrobăi pe după stînci. CREANGĂ, P. 268. Vameșii de la hotar încep a cotrobăi prin lăzile mele ca în vremea volintirilor. ALECSANDRI, T. I 310. ◊ (Rar) Iaca dimonu... că mi-o cotrobăit toate lucrușoarele... ALECSANDRI, T. 1 133.
  • A COTROBĂÍ ~iésc intranz. A răscoli peste tot, căutând cu râvnă; a scotoci; a scociorî; a scormoni. /Orig. nec.
  • cotrobăì v. Mold. a scotoci: încep a cotrobăi prin lăzile mele AL. .


Sinonimul cuvântului cotrobăi

Sinonimul cuvântului cotrobăi


Testează-te!