Dicționar de sinonime
Sinonime cumințit
Cuvântul „cumințit” are următoarele sinonime:
cumințit ( adjectiv )
- astâmpărat
- așezat
- chibzuit
- cuminte
- cumpătat
- domolit
- echilibrat
- liniștit
- potolit
- reținut
- rezervat
- serios
- sobru
- stăpânit
- temperat
Sinonime Apropiate
- chibzuit - cumpănit, cumpătat, moderat, echilibrat, măsurat, așezat, sobru, stăpânit, serios
- cumpănit - chibzuit, măsurat, echilibrat, rezonabil, cuminte, serios, așezat, potolit, calm
- cumpătat - chibzuit, așezat, echilibrat, măsurat, moderat, ponderat, socotit, cuminte, serios
- astâmpărat - așezat, liniștit, cuminte, potolit, temperat, ogoit
- potolit - liniștit, temperat, calmat, tihnit, calm, domol, blând, așezat, atenuat
- temperat - echilibrat, moderat, stăpânit, calm, cumpătat, domol
- blând - liniștit, bun, calm, blajin, potolit, domol, pașnic, cuminte, așezat
- echilibrat - cumpănit, ponderat, chibzuit, socotit, moderat, potolit, măsurat, temperat, calm
- așezat - cuminte, măsurat, chibzuit, calm, cumpătat, socotit
- sobru - moderat, cumpătat, reținut, ponderat, simplu, auster
- frugal - sobru, cumpătat, reținut, măsurat, socotit
- înțelept - cuminte, socotit, chibzuit, măsurat, echilibrat, judicios, filozof, gânditor, cugetător
- judicios - chibzuit, gândit, cumpănit, rațional, serios, matur, înțelept, rezonabil, cuminte
- lent - încet, domol, lin, calm, liniștit, potolit, temperat, moale, greoi
- nepotolit - neastâmpărat, neliniștit, nebunatic, zvăpăiat, zburdalnic, nestins, neîmpăcat, aprig, vajnic
Dex cumințit
- cumințit, ~ă 1 Care a devenit mai înțelept. 2 Care se poartă mai bine. 3 Care a devenit mai serios. 4 Liniștit. 5 Care a renunțat la obiceiuri periculoase sau păgubitoare.
- CUMINȚÍT, -Ă, cumințiți, -te, Care a devenit mai așezat, mai serios; care s-a făcut mai înțelept, mai cu judecată. – cuminți.
- CUMINȚÍT, -Ă, cumințiți, -te, Care a devenit mai așezat, mai serios, cu purtări mai bune; care s-a făcut mai înțelept, mai cu judecată. Alecsandri pune... și în gura lui Iorgu cel cumințit, pocăit și serios. IBRĂILEANU, SP. CR. 126. ◊ E în amurg, cînd marea, cumințită, Îți culcă valul, leneș, la picioare. CASSIAN, în POEZ. N. 125.
- cuminți 1-2 A-(și) recăpăta (sau a face să-și recapete) rațiunea. 3-4 A deveni (sau a face să devină) mai serios. 5-6 A (se) învăța minte. 7-8 ( copii) A (se) liniști. 9-10 A renunța (sau a face să renunțe) la obiceiuri periculoase sau păgubitoare.
- CUMINȚÍ, cumințesc, IV. și A (se) liniști, a (se) potoli; a deveni sau a face să devină mai serios, mai înțelept. – Din cuminte.
Sinonimul cuvântului cumințit