Dicționar de sinonime

Sinonime curătură

Cuvântul „curătură” are următoarele sinonime:

curătură ( substantiv )
  • posadă
  • laz
  • secătură
  • runc
Alte sinonime:
  • parchet
  • seci
  • gărână
  • pârloagă
  • tăietură
  • săcsie
  • târsaică
  • târsă
  • târsătură
  • târșeală
  • curățire
  • deal cu vii
  • alunecare de teren
  • surpătură
  • codină
  • boabe


Sinonime Apropiate

  • laz - curătură, runc
  • zgâlțâi - a scutura, a agita, a clătina, a zgudui, a zdruncina
  • trup - corp, trunchi, cadavru, leș
  • zgudui - 1 a cutremura, a zgâlțâi, a zdruncina, a clătina, a mișca, a emoționa, a înfiora, a agita, a răscoli
  • zguduit - răscolit, răvășit, cutremurat, zdruncinat, înfiorat
  • zvârli - a arunca, a împrăștia, a lepăda, a risipi, a cheltui, a se năpusti, a proiecta
  • zvârlitură - aruncătură, zvârlire, împrăștiere
  • hahaleră - secătură, canalie
  • împroșca - a stropi, a împrăștia, a dispera, a arunca
  • lansa - a arunca, a trimite, a plasa, a emite, a proiecta, a avânta
  • lepăda - a arunca, a azvârli, a înlătura, a îndepărta, a abandona, a renunța, a părăsi, a se dezice, a se schimba
  • lepădătură - avorton, secătură, netrebnic, derbedeu, pușlama, stârpitură, căzătură, otreapă, loază
  • lichea - derbedeu, nemernic, pușlama, netrebnic, secătură
  • abces - buboi, coptură, furuncul
  • avânta - a se lansa, a se arunca, a se porni, a se angaja, a se zvârli

Dex curătură

  • curătură2 Curatoare2 (1).
  • curătură1 1 Curățare. 2 Loc defrișat, curățat de cioturi, rădăcini, mărăcini pentru a putea fi arat curăturea, curățătură (4), laz, runc. 3 Loc păstrat pentru fânețe. 4 Loc curățat pentru plantarea viilor. 5 Pământ desțelenit laz. 6 Ogor bine îngrășat. 7 Deal acoperit cu vii. 8 Alunecare de pământ. 9 Ceea ce se curăță, se rade, se cojește de pe ceva. 10 Ceea ce rămâne în ciur după ce se cerne grâul codină, curățătură (3). 11 Grăunțele care cad prin ciur, când se cerne grâul. 12 Placenta vacii. 13 Coltuc de pâine cursură, cursonoi codru.
  • CURĂTÚRĂ, curături, 1. Loc într-o pădure curățat de arbori, de mărăcini etc. pentru a putea fi cultivat; runc. 2. Deal sau povârniș acoperit cu vii. – Cura2 + -ătură.
  • CURĂTÚRĂ, curături, 1. Loc dintr-o pădure curățat de arbori, de rădăcini, de mărăcini etc. pentru a putea fi arat sau plantat cu vie; loc desțelenit. runc, arsură. Urșii... fac mari stricăciuni la porumbii din curăturile oamenilor. I. IONESCU, M. 96. Cînd te văd în bătătură, îmi uit plugu-n arătură, Sapa-nfiptă-n curătură. ALECSANDRI, P. P. 243. 2. Deal sau povîrniș acoperit cu vii. Iepurele a zbughit-o la jucat. Încet, ascultînd, ispitind, a ieșit tiptil-tiptil din curătură. GÎRLEANU, L. 18. O iau repegior pe curături, mă las singurel în valea pustie, largă, luminoasă, cu totul nouă pentru mine. VLAHUȚĂ, O. A. II 178.


Sinonimul cuvântului curătură

Sinonimul cuvântului curătură


Testează-te!