Dicționar de sinonime
Sinonime cârpător
Cuvântul „cârpător” are următoarele sinonime:
cârpător ( substantiv )
- fund
- tocător
Alte sinonime:
- cărpător
Sinonime Apropiate
- fund - dos, spate, șezut, bază, temelie, temei, tocător, cârpător, taler
- sabordaj - autoscufundare (a navei)
- satâr - topor, secure, tocător
- temeinic - solid, trainic, fundamental, profund, serios, adânc, chibzuit, important
- temelie - fundație, bază, fundament
- vital - esențial, fundamental, indispensabil
- feudă - moșie, latifundii, domeniu, proprietate, fief
- fond - conținut, bază, miez, mijloc, esență, nucleu, sâmbure, fundal, sumă
- fundament - fundație, temelie, temei, bază
- fundac - fundătură
- greși - a se înșela, a da greș, a confunda, a încurca, a sminti, a rătăci, a păcătui, a călca legea
- groapă - scobitură, adâncitură, bortă, mormânt, râpă, surpătură, scufundătură
- impracticabil - defect, stricat, degradat, desfundat, rău
- închide - a încuia, a fereca, a zăvorî, a claustra, a astupa, a opri, a obtura, a bloca, a înfunda
- închis - încuiat, ferecat, zăvorât, înfundat, astupat, oprit, îngrădit, împrejmuit, izolat
Dex cârpător
- cârpător 1 Bucată de lemn rotundă, pătrată sau dreptunghiulară, pe care se răstoarnă mămăliga sau pe care se taie carnea. 2 Scândură sau masă (pătrată sau) dreptunghiulară pe care se întinde aluatul. 3 Lopată (de lemn) întrebuințată pentru a băga și a scoate pâinea din cuptor. 4 A mâncat turta dar a rămas ~ul Se spune despre cineva care neagă un fapt, în ciuda evidenței.
- CÂRPĂTÓR, cârpătoare, Bucată de lemn rotundă, pătrată sau dreptunghiulară, pe care se răstoarnă mămăliga sau pe care se taie carnea, ceapa etc.; fund. ♦ Scândură sau masă (pătrată) pe care se întinde aluatul. – coopertorium.
- cărpător cârpător
- CĂRPĂTÓR cîrpător.
- CÎRPĂTÓR, cîrpătoare, (Popular) 1. Bucată de lemn dreptunghiulară sau rotundă pe care se răstoarnă mămăliga sau pe care se taie carnea, ceapa etc.; fund. Aduce pe un cîrpător mămăliguță fierbinte. RETEGANUL, P. III 83. ♦ Scîndură sau masă pătrată, pe care se întinde aluatul. Coca din căpistere a fost întinsă pe cîrpător. STANCU, D. 85. 2. Lopată de lemn cu care se pune și se scoate pîinea din cuptor. Bîlea era un măgădău cu o față colțuroasă, pătrată, ca un cîrpător de țest. PREDA, Î. 147. – Variantă: cărpătór (PANN, P. V. I 53)
- cărpătór, V. cîrpător.