Dicționar de sinonime

Sinonime călcătură

Cuvântul „călcătură” are următoarele sinonime:

călcătură ( substantiv )
  • mers
  • umblet
  • pas
  • pășit
Alte sinonime:
  • mișcare
  • mersătură
  • mersură


Sinonime Apropiate

  • umblet - mers, umblătură, alergătură
  • mers - mișcare, deplasare, umblet, înaintare, desfășurare, dezvoltare, evoluție, progres, curs
  • mișcare - deplasare, plecare, mers, umblet, agitație, circulație, animație, forfotă, vânzoleală
  • progres - propășire, dezvoltare, înaintare, creștere, mers-înainte
  • răsuflat - învechit, depășit
  • vechi - trecut, depășit, antic, vetust, perimat, bătrân, folosit, uzat, deteriorat
  • vetust - vechi, depășit, demodat, arhaic
  • inactual - depășit, învechit, perimat
  • intervenție - imixtiune, amestec, participare, demers, operație, acțiune
  • itinerar - rută, traseu, drum, cale, mers, parcurs
  • înaintare - avansare, progres, evoluție, propășire, mers-înainte, ridicare, promovare, înălțare, ascensiune
  • marș - mers, deplasare, drum, parcurs, itinerar, afară!, ieși!, pleacă!, du-te!
  • marșrut - rută, mers (programat)
  • anacronic - depășit, învechit, ieșit din uz, inactual
  • arhicunoscut - banal, comun, depășit, de rând, vechi, răscunoscut, notoriu, celebru

Dex călcătură

  • călcătúră 1 Fel de a merge mers, pas, pășire, umblet. 2 Asuprire. 3 Încălcare. 4 Năvălire. 5 Boală. 6 Epilepsie. 7 (; la vite) Bătătură pe pulpă sau pe uger. 8 Vulturică (Hieracium pirosella).
  • CĂLCĂTÚRĂ, călcături, Fel de a merge; pas, mers, umblet. – Călca + -ătură.
  • CĂLCĂTÚRĂ, călcături, Fel de a merge; pas, mers, umblet. îl cunosc pe călcătură Că nu are firea bună. BIBICESCU, P. P. 59. ♦ (Concretizat) Urmă. Să-ți arăt călcătură, Să vezi, frate, umbletul. PĂSCULESCU, L. P. 227.
  • CĂLCĂTÚRĂ, călcături, Fel de a merge; pas, mers, umblet. – calcatura.
  • CĂLCĂTÚRĂ ~i f. 1) Mod de a merge (al cuiva); fel de a umbla; mers; umblet; alură. 2) Locul unde a călcat cineva cu piciorul; urmă. /a călca + suf. ~ătură
  • călcătură f. urmă de picior, pas .
  • călcătúră f., pl. ĭ. Rezultatu călcăriĭ, urmă. Felu de a călca. Epilepsie, boala copiilor.
  • CĂLCĂTÚRĂ s. v. mers.
  • CĂLCĂTU mers, mișcare, pas, pășit, umblet, (rar) mersătură, ( și ) mersură. (O ~ săltăreață.).


Sinonimul cuvântului călcătură

Sinonimul cuvântului călcătură


Testează-te!