Dicționar de sinonime
Sinonime căscat
Cuvântul „căscat” are următoarele sinonime:
căscat ( adjectiv )
- deschis, holbat, zgâit
- zăpăcit, gură-cască, uituc, neatent, nătăfleț, prostănac, absent, distrat
Alte sinonime:
- întredeschis
- mirat
- prost
- uimit
- zăbăuc
- crăpat
- desfăcut
- răscrăcănat
căscat ( substantiv )
- bleg
- căscăund
- gură-cască
- nătăflete
- nătăfleț
- căscare
- căscătură
- deschidere
Sinonime Apropiate
- absent - neprezent, lipsă, neatent, distrat, zăpăcit, aiurit
- distrat - neatent, absent, absorbit, pierdut, împrăștiat, căscat
- uituc - distrat, zăpăcit, aiurit, fără memorie
- holbat - zgâit, căscat, boldit, umflat
- fleț - bleg, prostănac
- gogoman - nătăfleț, prostănac, neghiob
- împrăștiat - răsfirat, dispersat, risipit, vânturat, distrat, zăpăcit, aiurit, buimac, dezordonat
- întredeschis - deschis (puțin), crăpat, căscat
- distracție - amuzament, divertisment, petrecere, veselie, neatenție, absorbire, absență
- găgăuță - prostănac, bleg, fleț, neghiob, gogoman
- răsuflătoare - aerisire, deschidere, gaură
- receptiv - primitor, deschis, sensibil
- zăbăuc - zăpăcit, aiurit, derutat, năuc
- zevzec - nătărău, prostănac, nerod, neghiob, aiurit, năuc
- fantă - crăpătură, deschidere
Dex căscat
- căscát1 1-7 Căscare (1-7).
- căscat2, ~ă 1-4 , (Persoană) care stă cu gura deschisă (privind neatent). 5-6 , Nătăfleț. 7 A rămâne (sau a sta, a privi ) cu gura ~ă A fi mirat. 8 A fi buimăcit. 9 A fi dezamăgit. 10 ( ochi) Holbat. 11 ( obiecte) Care prezintă o deschizătură sau o crăpătură. 12 Planta Anthirrhinum hippocastanum.
- CĂSCÁT1, căscaturi, 1. Faptul de a (se) căsca (2). 2. Act reflex motor determinat de oboseala centrilor nervoși; căscătură (1), căscare. – căsca.
- CĂSCÁT2, -Ă, căscați, -te, , și 1. , și (Persoană) care stă (cu gura deschisă) privind neatent; neatent, bleg. ◊ A rămâne (sau a sta, a privi etc.) cu gura căscată = a fi mirat, buimăcit sau înșelat în așteptările sale; a se ului. 2. (Despre ochi) Holbat. 3. Care prezintă o deschizătură sau o crăpătură. – căsca.
- CĂSCÁT2, -Ă, căscați, -te, 1. Care stă cu gura deschisă, privind neatent; nătăfleț, bleg, neatent. ◊ A rămâne (sau a sta, a privi etc.) cu gura căscată = a fi mirat, buimăcit sau înșelat în așteptările sale; a se ului. 2. (Despre ochi) Holbat, zgâit. 3. Care prezintă o deschizătură sau o crăpătură. – căsca.
- CĂSCÁT1, căscaturi, Faptul de a căsca (2); căscătură (1), căscare. – căsca.
Sinonimul cuvântului căscat