Sinonime dănțui

Cuvântul „dănțui” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• juca - a dansa, a dănțui, a se distra, a țopăi, a disputa, a întrece, a interpreta, a prezenta, a reprezenta
• dansa - a juca, a dănțui
• tropăi - a juca, a dansa, a țopăi, a sări
• jucător - dansator, sportiv, cartofor
• sprințar - zburdalnic, vioi, jucăuș
• zădărnici - a împiedica, a dejuca, a anihila
• zburda - a se zbengui, a se juca, a se agita
• zburdalnic - neastâmpărat, nebunatic, jucăuș, zglobiu, zvăpăiat
• interpreta - a explica, a comenta, a tălmăci, a tâlcui, a juca, a prezenta, a cânta, a reda, a expune
• balerin - dansator
• disputa - a se confrunta, a se contrazice, a se certa, a contesta, a avea loc, a se desfășura, a se juca
• ea - dânsa, dumneaei

Dex dănțui

• dănțuí 1 A dansa. 2 Isaia ~ește Ritual bisericesc practicat la sfârșitul cununiei. 3 Căsătorie. 4 A sălta.
• DĂNȚUÍ, dănțuiesc, IV. A dansa. ◊ Isaia dânțuiește = numele unei cântări bisericești de la sfârșitul cununiei; căsătorie. ♦ A sălta. – Danț + -ui.
• DĂNȚUÍ, dănțuiesc, IV. A dansa. ◊ Isaia dănțuiește = numele unei cântări bisericești care se cântă la sfârșitul cununiei; căsătorie. ♦ A sălta. – Danț + -ui.
• DĂNȚUÍ, dănțuiesc, IV. (Învechit și popular) A dansa, a juca. Parcă umbla dănțuind sau ar fi fost oricînd gata să zboare. DUMITRIU, V. L. 7. ◊ Isaia dănțuiește = numele unei cîntări bisericești, care se cîntă la sfîrșitul cununiei; căsătorie. În sfîrșit am prins doi în capcană... însă nu mi-o pominit nici bechi de Isaia dănțuiește. ALECSANDRI, T. I 132. ◊ (Învechit) A dănțui pe funie (sau pe frînghie) = a umbla pe funie, făcînd fel de fel de figuri; a face echilibristică. chiar și pe frînghie a dănțui ne-nvață. NEGRUZZI, S. II 260. ◊ (Complementul indică un anumit dans) Polca, polca, vesel joc... plini de foc, Vesel noi te dănțuim! ALECSANDRI, T. I 155. (Cu complement intern) Jupînul (cutare) Danțu-mi dănțuiește. TEODORESCU, P. P. 78. ♦ A umbla făcînd mișcări ca de dans; a sălta. Trăsura inginerului s-a apropiat cu caii dănțuind în ham. GALAN, Z. R. 87. ◊ Între el și rîul de fontă topită, pe care dănțuia o creastă de flăcări, se mișcau umbrele negre ale topitorilor. V. ROM. noiembrie 1950, 43. – și: dănțui (BENIUC, V. 38).

Sinonimul cuvântului dănțui

Testează-te!