Sinonime darnic

Cuvântul „darnic” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• generos - darnic, mărinimos, inimos, culant, galant, nobil
• filantrop - mărinimos, darnic, generos, caritabil, larg, filotim
• culant - generos, galant, mărinimos, amabil, curtenitor
• liberal - darnic, generos, mărinimos, culant
• filotimie - dărnicie, generozitate, mărinimie, culanță, râvnă, ambiție
• galant - curtenitor, amabil, drăguț, gentil, politicos, atent, darnic, generos, culant
• galanton - darnic, generos
• larg - întins, extins, mare, vast, amplu, cuprinzător, spațios, generos, galanton
• mărinimos - generos, binevoitor, darnic, bun, nobil, filantrop
• filotim - darnic, generos
• generozitate - mărinimie, dărnicie, larghețe, caritate, omenie
• mănos - roditor, fertil, bogat, îmbelșugat, abundent, profitabil, rentabil, bănos, lucrativ
• milostiv - milos, mărinimos, darnic, caritabil
• dărnicie - mărinimie, generozitate, larghețe, belșug, abundență, rodnicie, opulență
• sterp - sterii, neproductiv, nefertil, neroditor, arid, pustiu, uscat, dezolant, zadarnic

Dex darnic

• dárnic, ~ă 1-2 ( oameni) Căruia îi place să dea sau să facă daruri generos, mărinimos. 3 Îmbelșugat. 4 Abundent. 5 Bogat. 6 Roditor.
• DÁRNIC, -Ă, darnici, -ce, 1. Căruia îi place să dea, să facă daruri; generos, mărinimos. 2. Bogat, roditor, mănos. – Dar2 + -nic.
• DÁRNIC, -Ă, darnici, -e, 1. (Despre persoane) Căruia îi place să dea, să facă daruri; generos, larg, mărinimos. O, pașă, cît de darnic ești! COȘBUC, P. I 109. Pot să-ți dau ori ce-i cere de la mine; pentru că și tu ești om cu dreptate și darnic. CREANGĂ, P. 300. (Poetic) Toamna, mîndră, harnică Și de bunuri darnică, A-mpărțit a ei comori. ALECSANDRI, P. A. 155. ◊ (Despre lucruri sau abstracte) Tot mai harnice mîinile, Tot mai darnice zilele! DEȘLIU, G. 45. Viața caldă-n ierburi lungi palpită Și darnică se-mparte. CAZIMIR, L. U. 23. 2. Bogat, roditor, mănos. Și te-nfloresc, în noua primăvară, Cu trudă aprigă, harnică, Din zori în zori, din seară pînă-n seară, Ca pe-o livadă bogată și darnică. DEȘLIU, G. 14. Și, cel puțin, dacă pămîntul, muncit atît de greu, ar fi mai darnic. BOGZA, C. O. 272.
• DÁRNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care are plăcerea de a oferi daruri; mereu dispus să ajute material în mod dezinteresat pe alții; mărinimos; generos; galanton. 2) (despre terenuri, soluri) Care dă rod mare; roditor; mănos; fertil; fecund; bogat. /dar + suf. ~nic
• darnic a. care dă adesea: liberal, generos. .
• dárnic, -ă adj. (vsl. darnikŭ). Căruĭa-ĭ place să dăruĭască, munific, generos, liberal.

Antonime darnic

• Darnic ≠ avar, calic, cărpănos, zgârcit

Sinonimul cuvântului darnic

Testează-te!