Dicționar de sinonime
Sinonime milostiv
Cuvântul „milostiv” are următoarele sinonime:
milostiv ( adjectiv )
- milos
- mărinimos
- darnic
- caritabil
Alte sinonime:
- bun
- binevoitor
- compătimitor
- îngăduitor
- înțelegător
- milosârd
- priincios
- priitor
- iertător
- îndurător
- milostivnic
- cruțător
- milosârdnic
- mizericordios
- filantropic
- indulgent
- clement
- blând
Sinonime Apropiate
- caritabil - generos, nobil, darnic, milos, filantropic
- filantrop - mărinimos, darnic, generos, caritabil, larg, filotim
- uman - omenesc, creștinesc, lumesc, bun, milos, caritabil, blajin
- generos - darnic, mărinimos, inimos, culant, galant, nobil
- iertător - indulgent, îndurător, îngăduitor, generos, milostiv
- îndura - a suferi, a răbda, a suporta, a pătimi, a trage, a se milostivi, a binevoi, a consimți, a accepta
- îndurare - milă, iertare, milostivire
- mărinimos - generos, binevoitor, darnic, bun, nobil, filantrop
- milostenie - binefacere, danie, altruism, mărinimie, milostivire
- liberal - darnic, generos, mărinimos, culant
- iertare - absolvire, scutire, scuză, îngăduință, milostivire, îndurare, indulgență, clemență, generozitate
- sterp - sterii, neproductiv, nefertil, neroditor, arid, pustiu, uscat, dezolant, zadarnic
- steril - sterp, sec, neproductiv, nefertil, deșert, zadarnic, inutil, infructuos, van
- van - zadarnic, iluzoriu, inutil, ireal
- zadar - zădărnicie, inutilitate, neant
Dex milostiv
- milostiv, ~ă 1-2 , a Milos (1-2). 3-4 Care exprimă, presupune milă1 (1, 28). 5 (; forțele divine) Milos (5). 6 Dumnezeu. 7-8 , a Milos (7-8). 9 (; ; ) Iele. 10 (Bot; ) Veninariță (Gratiola officinalis).
- MILOSTÍV, -Ă, milostivi, -e, , 1. Milos, îndurător; binevoitor, îngăduitor, iertător; bun, blând. ♦ (Substantivat, ) Epitet dat lui Dumnezeu. 2. Darnic, generos. 3. Veninariță. – Din milostivŭ.
- MILOSTÍV, -Ă, milostivi, -e, Plin de milă (1), milos, îndurător; bun, blînd. Milostiv te crede lumea, dar nu eu, căci te ghicesc. DAVILA, V. V. 178. Ostașul acesta e un om bun la inimă și milostiv. CREANGĂ, P. 298. Aleargă la Trifan, Că este foarte blînd și milostiv țăran. DONICI, F. 52. ♦ Binevoitor, îngăduitor, iertător. Cucoana e țifnoasă și îndrăcită cum nu se mai poate, dar conul Grigoriță, cum îl știți, drept și milostiv. REBREANU, R. I 239. Milostive dumnezeu, Nu mă bate așa rău. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 430. ♦ Binefăcător, darnic. Na-ți împrumutul înapoi, căci noi nu avem trebuință de bani. Ia, numai am vrut să dovedesc lui Petre, cît ești tu de milostiv. CREANGĂ, P. 300. ◊ Blînd tainele vi le desface Din sînu-i milostiva glie, Căci toată floarea vă cunoaște Și toată frunza ei vă știe. GOGA, P, 9.
- MILOSTÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care manifestă milă; sensibil la suferințele și nenorocirile altora; milos; îndurător; cruțător. 2) Care vădește bunătate și căldură sufletească; blajin. /<sl. milostivu
- milostiv a. aplecat la milă: bun, blând, iertător. .
Antonime milostiv
- Milostiv ≠ nemilostiv