Dicționar de sinonime
Sinonime deferi
Cuvântul „deferi” are următoarele sinonime:
deferi ( verb )
- acorda
- atribui
- conferi
- decerna
- a trimite în judecată
- a denunța
- a acorda
- a atribui
- a conferi
- a da
- a decerna
Sinonime Apropiate
- conferi - a acorda, a da, a atribui, a decerna, a distinge
- atribui - a acorda, a aloca, a repartiza, a da, a împărți, a oferi, a conferi, a destinai a adjudeca, a rezerva
- decerna - a conferi, a acorda, a da (o distincție)
- denunța - a pârî, a reclama, a demasca, a informa, a deferi
- da - a oferi, a dărui, a înmâna, a remite, a acorda, a preda, a face o danie, a ceda, a decerna
- adjuca - a atribui, a acorda, a da
- aloca - a atribui, a da, a repartiza, a acorda, a destina
- reclama - a cere, a revendica, a pretinde, a se plânge, a protesta, a denunța, a demasca, a necesita, a se impune
- turna - a vărsa, a deșerta, a realiza, a croi, a compune, a potrivi, a pârî, a denunța, a reclama
- turnător - delator, denunțător, informator
- hărăzi - a destina, a sorti, a meni, a hotărî, a acorda, a da, a dona, a dărui
- comunicare - știre, vestire, anunț, mesaj, înștiințare, conferință, referat, relatare, legătură
- decora - a ornamenta, a împodobi, a conferi, a da (o decorație), a medalia, a distinge, a premia
- discurs - cuvântare, alocuțiune, expunere, conferință, logos
- conecta - a lega, a racorda, a broșa, a conexa
Dex deferi
- deferi 1 ( titluri) A acorda. 2 ( distincții) A decerna. 3 ( persoane ) A trimite în judecată. 4 ( situații ) A supune urmăririi penale. 5 A ~ jurământ A cere ca cineva să jure înainte de a face declarații sau depoziții.
- DEFERÍ, defér, IV. 1. (Determinat prin „justiției”, „tribunalului” etc.) A trimite (pe cineva) înaintea unui organ de judecată sau de urmărire penală; a supune o cauză unui for judecătoresc. 2. (Rar) A acorda, a conferi (o cinste, o demnitate, o distincție). – Din déférer, deferre.
- DEFERÍ, defér, IV. 1. (Determinat prin „justiției”, „tribunalului” etc.) A trimite (pe cineva) înaintea unui organ de judecată sau de urmărire penală; a supune o cauză unui for judecătoresc. 2. (Neobișnuit) A acorda, a conferi (o cinste, o demnitate, o distincție). – Din déférer, deferre.
- DEFERÍ, defér, IV. (Folosit mai ales la participiu și la formele compuse cu participiul) 1. (Determinat prin «justiției», «tribunalului» etc.) A trimite (pe cineva) în judecată; a supune o cauză unui for judecătoresc. Sabotorii au fost deferiți tribunalului. ◊ A deferi jurămînt = a pune pe cineva, în lipsă de alte probe, să jure în fața justiției. 2. (Neobișnuit) A da, a acorda (cinste, demnități, distincții); a conferi. Maiorul... își înălță vesel sabia în sus, mulțumind cu entuziasm colonelului că a deferit lui și muscelenilor săi această onoare. ODOBESCU, S. III 583.