Sinonime turnător

Cuvântul „turnător” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• denunțător - delator
• delator - denunțător
• regretabil - supărător, neplăcut, condamnabil
• sclipitor - lucitor, scânteietor, scăpărător, deștept, subtil, iscusit, remarcabil
• spion - iscoadă, agent, informator, detectiv, observator
• fundaș - apărător, bec (la fotbal), stoper
• incomod - supărător, jenant, neplăcut, inconvenabil, stânjenitor
• irascibil - nervos, iritabil, arțăgos, supărăcios
• iritabil - irascibil, nervos, supărăcios, sensibil, excitabil
• iritant - enervant, neplăcut, supărător
• izolant - separator, izolator
• jenant - neplăcut, incomod, supărător, penibil, stânjenitor
• mușteriu - client, cumpărător
• năbădăios - supărăcios, iritabil, irascibil, țâfnos, arțăgos, capricios, certăreț, repezit, iute
• neplăcut - rău, dezagreabil, respingător, supărător, displăcut, antipatic, dezgustător, infect, scârbos

Dex turnător

• turnător, ~oare 1 Înapoiere. 2 Fir de urzeală care nu încape în spată și care se face ghem, rămânând pe lângă război. 3 Vas cu care se toarnă un lichid. 4 Muncitor din industria metalurgică specializat în operația de turnare1 (12) a metalelor. 5 (; ; ) Persoană care denunță pe cineva delator, denunțător.
• TURNĂTÓR, -OÁRE, turnători, -oare, și 1. Muncitor din industria metalurgică specializat în lucrări de turnare1 a metalelor. 2. Epitet depreciativ dat unei persoane care pârăște, denunță pe cineva; denunțător. – Turna1 + -ător.
• TURNĂTÓR, -OÁRE, turnători, -oare, și Muncitor din industria metalurgică, specializat în lucrări de turnare1. Ce pregătire ai, tovarășe? Ce școală, ce profesie, ce calificare? – De meserie-s turnător. GALAN, B. I 11.
• turnătór, -oáre (, , ) Denunțător, securist ◊ „C. Vadim Tudor nu era informator, ci turnător benevol la Securitate.” 13 IX 95 p. 1. ◊ „ erau desemnați prin turnător, delator, ciripitor sau prin... tăcere, însoțită de gestul cunoscut indicând epoleții.” 8/95 p. 15. ◊ „E turnător? am întrebat.” 21 IX 96 p. 1; și 43/96 p. 2 (din turna; – alte sensuri; acest sens este mai vechi în )
• TURNĂTÓR ~i m. 1) Muncitor specializat în operații de turnare a metalelor. 2) fam. depr. Persoană care denunță; pârâtor; delator; denunțător. /a turna + suf. ~tor
• turnător m. cel ce toarnă metale: turnător de clopote, de litere.
• turnătór, -oáre adj. și s. Care toarnă (lucrător): turnător de clopote, de tunurĭ, de litere.

Sinonimul cuvântului turnător

Testează-te!