Dicționar de sinonime
Sinonime demite
Cuvântul „demite” are următoarele sinonime:
demite ( verb )
- a concedia
- a destitui
- a da afară
- a trimite la plimbare
Alte sinonime:
- destitui
- a îndepărta
- a scoate
- a mazili
- a elibera
Sinonime Apropiate
- destitui - a îndepărta, a da afară, a concedia, a demite, a elibera, a desărcina, a mazili
- scoate - a extrage, a smulge, a extirpa, a elimina, a da afară, a lua, a îndepărta, a destitui, a alunga
- străin - extern, dinafară, alogen, altul, venetic, necunoscut
- marș - mers, deplasare, drum, parcurs, itinerar, afară!, ieși!, pleacă!, du-te!
- mătura - a face curat, a curăți, a primeni, a alunga, a înlătura, a izgoni, a goni, a da afară, a scoate
- debarca - a trage la mal, a acosta, a da afară, a înlătura, a elimina, a scoate
- deborda - a da pe dinafară, a se revărsa
- excesiv - exagerat, peste măsură, din cale-afară, copleșitor
- elimina - a îndepărta, a înlătura, a exclude, a da afară, a elida, a scoate, a da la o parte, a expulza, a exmatricula
- exclude - a înlătura, a elimina, a îndepărta, a da afară, a scoate, a excepta, a da la o parte, a nu admite, a descalifica
- extern - exterior, din afară, străin, alogen
- licenția - a concedia, a renunța
- exterior - fațadă, ținută, înfățișare, față, aspect, extern, din afară, străin
- ieși - a pleca, a se duce, a merge, a părăsi, a se deplasa, a se depărta, a rezulta, a reieși, a decurge
- elibera - a dezrobi, a izbăvi, a descătușa, a desfereca, a libera, a emancipa, a slobozi, a lăsa liber, a da drumul
Dex demite
- demíte 1 (; ochi, sprâncene, brațe ) A lăsa în jos. 2 A se coborî la un nivel inferior (într-o discuție, într-o atitudine ) 3 A îndepărta pe cineva dintr-o demnitate, dintr-o funcție a destitui.
- DEMÍTE, demít, III. A scoate pe cineva dintr-o demnitate, dintr-o funcție etc.; a destitui, a concedia. – Din démettre, demittere.
- DEMÍTE, demít, III. (Azi rar) A scoate, a da afară (pe cineva) dintr-o demnitate, dintr-o funcție etc.; a destitui, a concedia. De mîine poți să te socotești demis. DEMETRIUS, C. 53. Sinești nu e un ministru de justiție ca Hariton, să se lase demis de o gazetă. CAMIL PETRESCU, T. I 205. – Formă gramaticală: demis.
- DEMÍTE III. A forța (pe cineva) să-și dea demisia; a destitui. .
- DEMÍTE tr. a destitui. (< lat. demittere, fr. démettre)
- A DEMÍTE demít tranz. (persoane) A forța să-și dea demisia. /<fr. démettre, lat. demittere
- *demít și dimít, -mis, a -míte v. tr. (fr. dé-mettre, d. lat. de-mittere, a da jos, a trînti, și di-mettere, a înlătura; it. di-mittere, sp. dimitir). Destituĭ: l-a demis din funcțiune. V. refl. Renunț la o funcțiune, demisionez: a se demite din minister. Mă retrag, mă las de.
- DEMÍTE vb. v. destitui.
- DEMITE a destitui, a îndepărta, a scoate, ( și ) a mazili. (L-a ~ din funcție.)