Dicționar de sinonime

Sinonime demite

Cuvântul „demite” are următoarele sinonime:

demite ( verb )
  • a concedia
  • a destitui
  • a da afară
  • a trimite la plimbare
Alte sinonime:
  • destitui
  • a îndepărta
  • a scoate
  • a mazili
  • a elibera


Sinonime Apropiate

  • destitui - a îndepărta, a da afară, a concedia, a demite, a elibera, a desărcina, a mazili
  • scoate - a extrage, a smulge, a extirpa, a elimina, a da afară, a lua, a îndepărta, a destitui, a alunga
  • străin - extern, dinafară, alogen, altul, venetic, necunoscut
  • marș - mers, deplasare, drum, parcurs, itinerar, afară!, ieși!, pleacă!, du-te!
  • mătura - a face curat, a curăți, a primeni, a alunga, a înlătura, a izgoni, a goni, a da afară, a scoate
  • debarca - a trage la mal, a acosta, a da afară, a înlătura, a elimina, a scoate
  • deborda - a da pe dinafară, a se revărsa
  • excesiv - exagerat, peste măsură, din cale-afară, copleșitor
  • elimina - a îndepărta, a înlătura, a exclude, a da afară, a elida, a scoate, a da la o parte, a expulza, a exmatricula
  • exclude - a înlătura, a elimina, a îndepărta, a da afară, a scoate, a excepta, a da la o parte, a nu admite, a descalifica
  • extern - exterior, din afară, străin, alogen
  • licenția - a concedia, a renunța
  • exterior - fațadă, ținută, înfățișare, față, aspect, extern, din afară, străin
  • ieși - a pleca, a se duce, a merge, a părăsi, a se deplasa, a se depărta, a rezulta, a reieși, a decurge
  • elibera - a dezrobi, a izbăvi, a descătușa, a desfereca, a libera, a emancipa, a slobozi, a lăsa liber, a da drumul

Dex demite

  • demíte 1 (; ochi, sprâncene, brațe ) A lăsa în jos. 2 A se coborî la un nivel inferior (într-o discuție, într-o atitudine ) 3 A îndepărta pe cineva dintr-o demnitate, dintr-o funcție a destitui.
  • DEMÍTE, demít, III. A scoate pe cineva dintr-o demnitate, dintr-o funcție etc.; a destitui, a concedia. – Din démettre, demittere.
  • DEMÍTE, demít, III. (Azi rar) A scoate, a da afară (pe cineva) dintr-o demnitate, dintr-o funcție etc.; a destitui, a concedia. De mîine poți să te socotești demis. DEMETRIUS, C. 53. Sinești nu e un ministru de justiție ca Hariton, să se lase demis de o gazetă. CAMIL PETRESCU, T. I 205. – Formă gramaticală: demis.
  • DEMÍTE III. A forța (pe cineva) să-și dea demisia; a destitui. .
  • DEMÍTE tr. a destitui. (< lat. demittere, fr. démettre)
  • A DEMÍTE demít tranz. (persoane) A forța să-și dea demisia. /<fr. démettre, lat. demittere
  • *demít și dimít, -mis, a -míte v. tr. (fr. dé-mettre, d. lat. de-mittere, a da jos, a trînti, și di-mettere, a înlătura; it. di-mittere, sp. dimitir). Destituĭ: l-a demis din funcțiune. V. refl. Renunț la o funcțiune, demisionez: a se demite din minister. Mă retrag, mă las de.
  • DEMÍTE vb. v. destitui.
  • DEMITE a destitui, a îndepărta, a scoate, ( și ) a mazili. (L-a ~ din funcție.)


Sinonimul cuvântului demite

Sinonimul cuvântului demite


Testează-te!