Dicționar de sinonime

Sinonime denigrare

Cuvântul „denigrare” are următoarele sinonime:

denigrare ( substantiv )
  • calomniere
  • bârfă
  • bârfeală
  • bârfire
  • bârfit
  • calomnie
  • cleveteală
  • clevetire
  • clevetit
  • defăimare
  • discreditare
  • ponegreală
  • ponegrire
  • șoaptă
  • hulă
  • hulire
  • năpăstuire
  • pâră
  • ponosluire
  • tonocie
  • balamuție
  • catigorie
  • clevetă
  • mozavirie
  • încondeiere
  • innegrire


Sinonime Apropiate

  • bârfeală - cleveteală, bârfă, defăimare, calomnie, hulă, ocară, denigrare, ponegrire, mahalagism
  • calomnie - defăimare, ponegrire, bârfeală, bârfă, ocară, clevetire, hulă, denigrare, insultă
  • cleveteală - bârfeală, bârfă, denigrare, ponegrire, calomnie, defăimare
  • mahalagism - bârfeală, clevetire, defăimare, calomnie, mitocănie, mojicie, necuviință, vulgaritate, grosolănie
  • hulă - ocară, condamnare, defăimare, critică, calomnie
  • șoaptă - șușoteală, murmur, susur, șopot, vorbe, bârfă, calomnii
  • mâncătorie - intrigă, uneltire, mașinație, bârfeală, calomnie, delapidare, fraudă, escrocherie, hoție
  • bârfă - bârfeală
  • blasfemie - calomnie, hulă, injurie, înjurătură
  • părăgini - a se dărăpăna, a se ruina, a se părădui, a se degrada
  • părăginit - dărăpănat, ruinat, părăduit, degradat
  • părui - a depila, a flocăi, a depăra, a bate, a snopi, a scărmăna
  • prezerva - a proteja, a apăra, a feri, a păzi, a păstra
  • răzleț - rătăcit, disparat, izolat, pribeag, dispersat, solitar
  • răzleți - a împrăștia, a dispersa, a despărți, a separa, a răzni

Dex denigrare

  • denigrare Vorbire de rău, punere cu rea-credință într-o lumină defavorabilă a oamenilor sau, , a calităților, manifestărilor, realizărilor acestora calomniere, defăimare, denigrat1, discreditare, ponegrire.
  • DENIGRÁRE, denigrări, Acțiunea de a denigra și rezultatul ei; ponegrire, defăimare, discreditare. – denigra.
  • DENIGRÁRE, denigrări, (Franțuzism) Faptul de a denigra; ponegrire, defăimare, discreditare.
  • DENIGRÁRE Acțiunea de a denigra și rezultatul ei; defăimare; discreditare. .
  • denigra ( oameni sau, , calități, manifestări, realizări ale acestora) A vorbi de rău, a pune cu rea-credință într-o lumină defavorabilă a calomnia, a defăima, a discredita, a ponegri.
  • DENIGRÁ, denigrez, I. A ponegri, a defăima, a calomnia, a discredita. – Din dénigrer, denigrare.
  • DENIGRÁ, denigrez, I. (Franțuzism) A ponegri, a defăima, a calomnia, a discredita. Nu pot admite să fim denigrați pe nedrept. REBREANU, R. I 222. Acei care la rîndul lor ar voi să-i înlocuiască au să-i atace pentru toate cîte vor face, precum și pentru cele ce nu vor face, au să-i denigreze, să-i calomnieze. GHICA, S. 198.
  • DENIGRÁ I. A ponegri, a defăima. .
  • DENIGRÁ tr. a ponegri, a defăima, a discredita. (< fr. dénigrer, lat. denigrare)
  • A DENIGRÁ ~éz tranz. (persoane) A vorbi de rău; a huli; a ponegri; a ponosi; a blama; a defăima; a cleveti; a calomnia; a bârfi. /<fr. dénigrer, lat. denigrare


Antonime denigrare

  • Denigrare ≠ glorificare


Sinonimul cuvântului denigrare

Sinonimul cuvântului denigrare


Testează-te!