Dicționar de sinonime
Sinonime denigrare
Cuvântul „denigrare” are următoarele sinonime:
denigrare ( substantiv )
- calomniere
- bârfă
- bârfeală
- bârfire
- bârfit
- calomnie
- cleveteală
- clevetire
- clevetit
- defăimare
- discreditare
- ponegreală
- ponegrire
- șoaptă
- hulă
- hulire
- năpăstuire
- pâră
- ponosluire
- tonocie
- balamuție
- catigorie
- clevetă
- mozavirie
- încondeiere
- innegrire
Sinonime Apropiate
- bârfeală - cleveteală, bârfă, defăimare, calomnie, hulă, ocară, denigrare, ponegrire, mahalagism
- calomnie - defăimare, ponegrire, bârfeală, bârfă, ocară, clevetire, hulă, denigrare, insultă
- cleveteală - bârfeală, bârfă, denigrare, ponegrire, calomnie, defăimare
- mahalagism - bârfeală, clevetire, defăimare, calomnie, mitocănie, mojicie, necuviință, vulgaritate, grosolănie
- hulă - ocară, condamnare, defăimare, critică, calomnie
- șoaptă - șușoteală, murmur, susur, șopot, vorbe, bârfă, calomnii
- mâncătorie - intrigă, uneltire, mașinație, bârfeală, calomnie, delapidare, fraudă, escrocherie, hoție
- bârfă - bârfeală
- blasfemie - calomnie, hulă, injurie, înjurătură
- părăgini - a se dărăpăna, a se ruina, a se părădui, a se degrada
- părăginit - dărăpănat, ruinat, părăduit, degradat
- părui - a depila, a flocăi, a depăra, a bate, a snopi, a scărmăna
- prezerva - a proteja, a apăra, a feri, a păzi, a păstra
- răzleț - rătăcit, disparat, izolat, pribeag, dispersat, solitar
- răzleți - a împrăștia, a dispersa, a despărți, a separa, a răzni
Dex denigrare
- denigrare Vorbire de rău, punere cu rea-credință într-o lumină defavorabilă a oamenilor sau, , a calităților, manifestărilor, realizărilor acestora calomniere, defăimare, denigrat1, discreditare, ponegrire.
- DENIGRÁRE, denigrări, Acțiunea de a denigra și rezultatul ei; ponegrire, defăimare, discreditare. – denigra.
- DENIGRÁRE, denigrări, (Franțuzism) Faptul de a denigra; ponegrire, defăimare, discreditare.
- DENIGRÁRE Acțiunea de a denigra și rezultatul ei; defăimare; discreditare. .
- denigra ( oameni sau, , calități, manifestări, realizări ale acestora) A vorbi de rău, a pune cu rea-credință într-o lumină defavorabilă a calomnia, a defăima, a discredita, a ponegri.
- DENIGRÁ, denigrez, I. A ponegri, a defăima, a calomnia, a discredita. – Din dénigrer, denigrare.
- DENIGRÁ, denigrez, I. (Franțuzism) A ponegri, a defăima, a calomnia, a discredita. Nu pot admite să fim denigrați pe nedrept. REBREANU, R. I 222. Acei care la rîndul lor ar voi să-i înlocuiască au să-i atace pentru toate cîte vor face, precum și pentru cele ce nu vor face, au să-i denigreze, să-i calomnieze. GHICA, S. 198.
- DENIGRÁ I. A ponegri, a defăima. .
- DENIGRÁ tr. a ponegri, a defăima, a discredita. (< fr. dénigrer, lat. denigrare)
- A DENIGRÁ ~éz tranz. (persoane) A vorbi de rău; a huli; a ponegri; a ponosi; a blama; a defăima; a cleveti; a calomnia; a bârfi. /<fr. dénigrer, lat. denigrare
Antonime denigrare
- Denigrare ≠ glorificare