Dicționar de sinonime

Sinonime deplânge

Cuvântul „deplânge” are următoarele sinonime:

deplânge ( verb )
  • a regreta
  • a compătimi
Alte sinonime:
  • compătimi
  • a căina
  • a plânge
  • a deplora
  • a tângui
  • a căi
  • a sărăci
  • a șăinăli
  • a jeli
  • a jelui


Sinonime Apropiate

  • căi - a se pocăi, a regreta, a-i părea rău, a jeli, a compătimi, a căina, a deplânge
  • căina - a se tângui, a se jelui, a se lamenta, a boci, a se văicări, a compătimi, a se căi, a deplânge
  • compătimi - a deplânge, a se solidariza, a suferi (împreună)
  • jelui - jeli, a deplânge, a boci
  • comizerație - compătimire
  • compasiune - compătimire, milă
  • criticabil - condamnabil, nepermis, blamabil, regretabil, reprobabil
  • doliu - jale, jelanie, deplângere
  • milă - compătimire, îndurare, compasiune, binefacere, ajutor, pomană, milostenie, bunătate, bunăvoință
  • condoleanțe - compătimire, regrete

Dex deplânge

  • deplânge 1 A simți milă, părere de rău față de cineva sau de ceva. 2 A găsi, a socoti pe cineva vrednic de compătimire a deplora.
  • DEPLẤNGE, deplấng, III. A simți milă, părere de rău față de cineva sau de ceva; a găsi, a considera pe cineva vrednic de compătimire; a deplora. – de- + plânge (după déplorer).
  • DEPLẤNGE, deplấng, III. A simți milă, părere de rău față de cineva sau de ceva; a găsi, a socoti pe cineva vrednic de compătimire; a deplora. – De4 + plânge (după déplorer).
  • DEPLÂNGE III. A plânge, a jeli, a compătimi (pe cineva sau ceva). .
  • DEPLẤNGE tr. a plânge, a jeli, a compătimi (pe cineva sau ceva); a deplora. (după fr. déplorer)
  • A DEPLÂNGE deplâng tranz. (oameni, situații, destine etc.) A trata cu compasiune; a compătimi; a deplora; a jeli; a căina. /de + a plânge.
  • deplânge v. a plânge tare, a jeli. .
  • DEPLÎ́NGE, deplîng, III. A plînge pe cineva care se află într-o situație grea, a simți și a arăta milă, părere de rău (față de o nenorocire, o pierdere etc.); a căina. De cîteva ori Cecil lăsase a se înțelege că dezaprobă viața Madalei și că îl deplînge pe Dinu Grințescu. C. PETRESCU, A. 424. – Forme gramaticale: deplînsei, deplîns.
  • *deplî́ng, -plî́ns, a -plî́nge v. tr. (după lat. de-plángere și fr. déplorer). Deplor.
  • DEPLÂNGE vb. v. compătimi.


Sinonimul cuvântului deplânge

Sinonimul cuvântului deplânge


Testează-te!