Dicționar de sinonime
Sinonime deplânge
Cuvântul „deplânge” are următoarele sinonime:
deplânge ( verb )
- a regreta
- a compătimi
Alte sinonime:
- compătimi
- a căina
- a plânge
- a deplora
- a tângui
- a căi
- a sărăci
- a șăinăli
- a jeli
- a jelui
Sinonime Apropiate
- căi - a se pocăi, a regreta, a-i părea rău, a jeli, a compătimi, a căina, a deplânge
- căina - a se tângui, a se jelui, a se lamenta, a boci, a se văicări, a compătimi, a se căi, a deplânge
- compătimi - a deplânge, a se solidariza, a suferi (împreună)
- jelui - jeli, a deplânge, a boci
- comizerație - compătimire
- compasiune - compătimire, milă
- criticabil - condamnabil, nepermis, blamabil, regretabil, reprobabil
- doliu - jale, jelanie, deplângere
- milă - compătimire, îndurare, compasiune, binefacere, ajutor, pomană, milostenie, bunătate, bunăvoință
- condoleanțe - compătimire, regrete
Dex deplânge
- deplânge 1 A simți milă, părere de rău față de cineva sau de ceva. 2 A găsi, a socoti pe cineva vrednic de compătimire a deplora.
- DEPLẤNGE, deplấng, III. A simți milă, părere de rău față de cineva sau de ceva; a găsi, a considera pe cineva vrednic de compătimire; a deplora. – de- + plânge (după déplorer).
- DEPLẤNGE, deplấng, III. A simți milă, părere de rău față de cineva sau de ceva; a găsi, a socoti pe cineva vrednic de compătimire; a deplora. – De4 + plânge (după déplorer).
- DEPLÂNGE III. A plânge, a jeli, a compătimi (pe cineva sau ceva). .
- DEPLẤNGE tr. a plânge, a jeli, a compătimi (pe cineva sau ceva); a deplora. (după fr. déplorer)
- A DEPLÂNGE deplâng tranz. (oameni, situații, destine etc.) A trata cu compasiune; a compătimi; a deplora; a jeli; a căina. /de + a plânge.
- deplânge v. a plânge tare, a jeli. .
- DEPLÎ́NGE, deplîng, III. A plînge pe cineva care se află într-o situație grea, a simți și a arăta milă, părere de rău (față de o nenorocire, o pierdere etc.); a căina. De cîteva ori Cecil lăsase a se înțelege că dezaprobă viața Madalei și că îl deplînge pe Dinu Grințescu. C. PETRESCU, A. 424. – Forme gramaticale: deplînsei, deplîns.
- *deplî́ng, -plî́ns, a -plî́nge v. tr. (după lat. de-plángere și fr. déplorer). Deplor.
- DEPLÂNGE vb. v. compătimi.