Dicționar de sinonime
Sinonime căina
Cuvântul „căina” are următoarele sinonime:
căina ( verb )
- a se tângui, a se jelui, a se lamenta, a boci, a se văicări
- a compătimi, a se căi, a deplânge
Alte sinonime:
- văita
- compătimi
- a se boci
- a[se] jeli
- a[se] jelui
- a [se] plânge
- a se văita
- a se aoli
- a se mișeli
- a se olălăi
- a se olecăi
- a se plângătui
- a se scârbi
- a se văiera
- a se văina
- a se vălăcăi
- a [se] cânta
- a [se] dăuli
- a se frăsui
- a se glăsi
- a se glăsui
- a plânge
- a deplora
- a tângui
- a căi
- a sărăci
- a șăinăli
- a jeli
- a jelui
- a se plânge
Sinonime Apropiate
- jeli - a plânge, a boci, a se văita, a se lamenta, a căina, a jelui
- văita - a se lamenta, a se tângui, a jeli, a plânge, a boci, a se văicări
- căi - a se pocăi, a regreta, a-i părea rău, a jeli, a compătimi, a căina, a deplânge
- văicări - a se văita, a se lamenta, a se tângui
- văicăreală - plângere, lamentare, tânguire, jelire, bocire, văitare
- jelui - jeli, a deplânge, a boci
- smiorcăi - a se lamenta, a scânci, a plânge, a se smiorcăi, a se sclifosi
- geme - a se tângui, a se lamenta, a suspina, a se văita, a fi supraîncărcat, a fi plin
- lamenta - a se văita, a se plânge, a se jelui
- boci - a plânge, a se tângui, a lăcrima, a se văita
- compătimi - a deplânge, a se solidariza, a suferi (împreună)
- deplânge - a regreta, a compătimi
- elegie - melancolie, jeluire, tânguire, jelire, tristețe
- ieremiadă - tânguire, plânsei, văicăreală, jeluire
- păruială - bătaie, încăierare, ciomăgeală
Dex căina
- căina 1 A se plânge. 2 A compătimi pe cineva căini.
- CĂINÁ, căinez, I. A se tângui, a se văita, a se plânge. ♦ A compătimi, a deplânge. – Din kajanŭ ( lui kajati sen).
- CĂINÁ, căinez, I. 1. A se tîngui, a se văieta, a se jeli. Comisul Manole se încruntă fluturînd din cap; pe cînd comisoaia se căina tăcut, clătinîndu-și fruntea la dreapta și la stingă. SADOVEANU, F. J. 505. Safta se căina oftat, cu palma la gură și pleca în sală, să mai arunce o despicătură de lemn în soba de tablă. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 200. Ileana Simziana se căina și se întrista în sufletul ei. ISPIRESCU, L. 26. 2. A compătimi, a deplînge, a jeli. Înțeleg să-l căinați pe ăl care și-a pierdut un picior. CAMIL PETRESCU, T. II 44. Sărace Vilcule! îl căină Măgdălina. SADOVEANU, Z. C. 292. După ce ne-a căinat și ne-a plîns, bunica... a scos un ulcior cu dohot de mesteacăn, ne-a uns peste tot trupul. CREANGĂ, A. 32. – Pronunțat: că-i-. – Variantă: căiní (ISPIRESCU, L. 314) IV.
- CĂINÁ, căinez, I. A se tângui, a se văita, a se plânge. ♦ A compătimi, a deplânge. – Slav ( kajanŭ, lui kajati sen).
- A CĂINÁ ~éz tranz. (persoane) A trata cu compasiune; a compătimi; a deplora; a deplânge; a jeli; a jelui. /<sl. kajanu
- A SE CĂINÁ mă ~éz intranz. A-și împărtăși neplăcerile, plângându-se cuiva; a se tângui; a se plânge; a se jeli; a se jelui. /<sl. kajanu
- CĂINÍ IV căina.
- CĂINÍ IV. căina.
- cáin, a căina, V. căĭnez.
Sinonimul cuvântului căina