Dicționar de sinonime
Sinonime deroba
Cuvântul „deroba” are următoarele sinonime:
deroba ( verb )
- a se eschiva
- a se sustrage
- a-și declina răspunderea
- a se abate de la pistă
- a se întoarce în loc
- a rupe contactul cu inamicul
- a se desprinde de inamic
- a nu mai ține
- a se muia
- a slăbi
Sinonime Apropiate
- înmuia - a uda, a umezi, a îmbiba, a potoli, a domoli, a calmă, a liniști, a atenua, a slăbi
- evita - a ocoli, a se eschiva, a se sustrage, a se fofila, a eluda, a se feri, a ignora, a înlătura, a îndepărta
- palataliza - a înmuia (sunetele)
- păstra - a conserva, a reține, a cruța, a menaja, a dura, a dăinui, a se menține, a persista, a exista
- răscumpăra - a plăti, a recompensa, a obține (prin schimb), a face destul, a ispăși, a salva
- relatare - expunere, povestire, prezentare, afirmație, teză, susținere
- relaxa - a se odihni, a se destinde, a se recrea, a slăbi, a reduce
- remarca - a observa, a distinge, a băga de seamă, a constata, a se evidenția, a se deosebi, a se singulariza 3: a spune, a zice, a susține
- sechestra - a confisca, a popri, a reține
- sfeterisi - a fura, a sustrage, a delapida
- sluji - a servi, a ajuta, a lucra, a susține, a favoriza
- smulge - a trage, a scoate, a desprinde, a dezlipi, a obține, a lua
- spicui - a culege, a alege, a lua, a reține (de ici-colo)
- sporovăi - a povesti, a discuta, a se întreține, a trăncăni
- sprijin - ajutor, susținere, ocrotire, reazem, protecție, proptea, pilă, sponsor, protector
Dex deroba
- deroba 1 ( cai) A părăsi brusc direcția impusă de călăreț. 2 A se sustrage de la ceva. 3 A-și declina răspunderea.
- DEROBÁ, derobez, I. (Despre cai) A părăsi brusc direcția impusă de călăreț în momentul când nu poate trece de un obstacol; a se întoarce în loc. ♦ A se sustrage, a se eschiva de la ceva. – Din dérober.
- DEROBÁ I. (Despre cai) A părăsi brusc direcția pe care i-o impune călărețul. ♦ A se sustrage de la ceva; a se eschiva; a-și declina răspunderea. .
- DEROBÁ 1. a se sustrage de la ceva; a se eschiva; a-și declina răspunderea. 2. (despre cai) a refuza să pornească în cursă, să sară un obstacol; a se abate de la pistă. 3. (mil.) a se desprinde de inamic, a rupe contactul cu acesta. 4. (med.; despre membre) a se muia, a slăbi, a nu mai ține. (< fr. dérober)
- A SE DEROBÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre cai) A-și schimba brusc direcția impusă de călăreț din cauza unui obstacol apărut ce nu-l poate trece; a se întoarce în loc. 2) fig. (despre persoane) A ocoli îndeplinirea unei obligații, recurgând la viclenii; a se eschiva; a se sustrage. /<fr. derober
- derobez.