Dicționar de sinonime
Sinonime sporovăi
Cuvântul „sporovăi” are următoarele sinonime:
sporovăi ( verb )
- a povesti
- a discuta
- a se întreține
- a trăncăni
Alte sinonime:
- flecări
- a flecări
- a îndruga
- a pălăvrăgi
- a cățăi
- a dondăni
- a flencăni
- a fleoncăni
- a tăinui
- a troncăni
- a spori
- a hondrăni
- a pălamojdi
- a pălăvăcăi
- a pălăvri
- a pichirisi
- a tăini
- a tălălăi
- a tolocăni
- a torosi
- a zăgrăi
- a lehăi
- a leorbăi
- a prociti
- a pruji
- a stroncăni
- a tândăli
- a tonoci
- a bârfi
- a limbuți
- a vorovi
- a pupăi
- a clămpăni
- a clănțăni
- a cotcodăci
- a dârdâi
- a hodorogi
- a măcina
- a melița
- a toca
Sinonime Apropiate
- turui - a pălăvrăgi, a trăncăni, a sporovăi, a hurui, a face zgomot
- întreține - a hrăni, a alimenta, a susține, a ține, a menține, a discuta, a conversa, a dialoga
- peremptoriu - indiscutabil, categoric, cert
- poveste - narațiune, basm, istorisire, povestire, născocire, scornitură, minciună, brașoave, pățanie
- proză - narațiune, povestire, epică, platitudine, banalitate, prozaism
- relata - a raporta, a prezenta, a expune, a povesti, a descrie, a istorisi
- relatare - expunere, povestire, prezentare, afirmație, teză, susținere
- sfătui - a îndruma, a povățui, a călăuzi, a se consfătui, a discuta, a conversa, a (se) consulta
- spune - a zice, a vorbi, a rosti, a se exprima, a grăi, a declara, a comunica, a relata, a povesti
- trăncăneală - flecăreală, vorbărie, sporovăială, pălăvrăgeală
- vădit - dovedit, evident, clar, limpede, indiscutabil
- vipt - pensiune, întreținere, masă, alimente, rod, bucate
- ferm - hotărât, decis, intransigent, neclintit, neabătut, categoric, indiscutabil, cert, neîndoios
- finanța - a subvenționa, a stipendia, a învesti, a susține, a întreține
- flecări - a trăncăni, a îndruga, a pălăvrăgi
Dex sporovăi
- SPOROVĂÍ, sporovăiesc, IV. ( și ) A vorbi mult și fără rost; a flecări, a trăncăni. – Probabil contaminare între spori și ciorovăi.
- SPOROVĂÍ, sporovăiesc, IV. A vorbi mult (și fără rost), a spune verzi și uscate; a flecări, a trăncăni. Dascălul Iov îi întovărășise pe coloniști pînă la Păuna Mică. Îi plăcea să-i asculte sporovăind. SADOVEANU, P. M. 14. De partea cealaltă a zăplazului acoperit de trandafiri acățători, un grup de femei... sporovăiau, așteptînd rezultatul. BART, E. 254. Toți elevii... stăteau strînși în curtea școlii și sporovăiau zgomotoși între dînșii. VLAHUȚĂ, O. A. I 106. ◊ (Rar) Ne puneau să sporovăim poezii lungi pe dinafară. I. BOTEZ, ȘC. 83. – Variante: sporovoí (CARAGIALE, O. III 42), (rar) sporoví (CARAGIALE, S. N. 46) IV.
- A SPOROVĂÍ ~iésc intranz. A vorbi mult și pe îndelete despre lucruri mărunte; a sta la taifas; a tăifăsui. /Din a spori și a ciorovăi
- sporovăì v. a toca verzi și uscate: nu sporovăi mai mult ISP. .
- SPOROVOÍ IV sporovăi.
- sporovăĭésc v. intr. și tr. (d. rut. sporoviĭ, de ceartă; vsl. sŭporŭ, ceartă. V. sporesc 2). Îndrug la vorbe: a sporovăi verzĭ și uscate (Rebr. I, 79, 231 și 270 și II, 36 și 57). – Și sporodesc (Arg.) și sporovesc (Car.): sporovește și-ĭ turuĭe mereŭ gura (VR. 1909, 11, 224).
- sporovăi ( 1 sporovăiesc, sporovăiască)
- sporovăesc, -ăiască 3 , -ăiam 1
- SPOROVĂÍ vb. v. flecări.