Dicționar de sinonime
Sinonime descântec
Cuvântul „descântec” are următoarele sinonime:
descântec ( substantiv )
- vrajă
- farmec
- magie
- vrăjitorie
- descântătură
- fapt
- făcătură
- făcut
- fermecătorie
- fermecătură
- legământ
- legătură
- meșteșug
- solomonie
- măiestrie
- băbărie
- boboană
- bolmoajă
- boscoană
- bosconitură
- farmazonie
- năprătitură
- râvnă
- râvnitură
- solomonărie
Sinonime Apropiate
- farmec - vrajă, magie, fermecătorie, vrăjitorie, descântec, desfătare, plăcere, voluptate, încântare
- magie - vrajă, vrăjitorie, farmec, fermecătură, solomonie, încântare, euforie, fascinație
- fapt - întâmplare, eveniment, caz, acțiune, act, faptă, vrajă, farmec, magie
- făcătură - farmec, vrajă
- fermecătură - farmec, vrajă
- fascinație - fermecare, seducție, vrajă, farmec, subjugare, încântare, captivare
- măiestrie - artă, meșteșug, iscusință, pricepere, dibăcie, talent, îndemânare mălai, făină de porumb, porumb
- meșteșug - meserie, ocupație, îndeletnicire, profesiune, dibăcie, abilitate, iscusință, măiestrie, pricepere
- boscoană - vrajă
- făcut - facere, realizare, săvârșire, pregătire, preparare, gătire, confecționare, fermecare, farmec
- perfid - viclean, fals, prefăcut, nesincer
- împlini - a completa, a întregi, a rotunji, a (se) dezvolta, a crește, a se îngrășa, a realiza, a executa, a înfăptui
- proaspăt - fraged, nou, recent, nealterat, odihnit, refăcut, revigorat
- răsfățat - alintat, răzgâiat, capricios, prost-crescut, îmbuibat, satisfăcut, arogant
- relație - legătură, raport, conexiune, contingență, contact, informație, cunoștință
Dex descântec
- descấntec 1 Formulă magică în versuri însoțită de gesturi rituale folosită de cei care descântă (1). descântătură (1), potcă1. 2 Specie a literaturii populare, de obicei în versuri, care conține formule considerate magice și vindecătoare. 3 Strigătură în timpul unui dans popular. 4 Încercare de a convinge (pe cineva), spunând lucruri nesincere sau lingușitoare. 5 Mustrare a cuiva.
- DESCẤNTEC, descântece, Faptul de a descânta. ♦ Formulă magică (în versuri) însoțită de gesturi, cu care se descântă; vrajă, descântătură. – De la descânta.
- DESCẤNTEC, descântece, Faptul de a descânta. ♦ Formulă magică (în versuri) însoțită de gesturi, cu care se descântă; vrajă, descântătură. – Des1- + cântec.
- DESCÂNTEC ~ce n. 1) v. A DESCÂNTA. 2) Text magic (de obicei în versuri) care, fiind rostit (și însoțit de anumite gesturi), se crede că lecuiește de o anumită boală sau dezleagă un farmec. /des- + cântec
- descântec n. cântec de leac, formulă magică în contra duhurilor rele (cari ar fi pricina boalelor): descântec de albeață, de deochiu.
Sinonimul cuvântului descântec