Dicționar de sinonime

Sinonime descălțare

Cuvântul „descălțare” are următoarele sinonime:

descălțare ( substantiv )
  • descălțat
  • scoatere
  • tragere


Sinonime Apropiate

  • extracție - extragere, scoatere, extirpare, origine, sursă, proveniență
  • furt - hoție, delapidare, pungășie, sustragere, jaf, escrocherie, furtișag
  • canonadă - bombardament, tir, tragere
  • desculț - descălțat, în durligi
  • devotament - fidelitate, atașament, lealitate, abnegație, dăruire, dezinteres, tragere de inimă
  • dosire - ascundere, tăinuire, șterpelire, sustragere, pitire
  • excizie - extirpare, scoatere, eliminare, tăiere
  • etirare - tragere, trefilare
  • evaziune - sustragere, dispariție, evadare
  • cursă - alergare, drum, itinerar, capcană, prinzătoare, laț, atragere, ademenire, ispită
  • prozelit - atragere, convertire, atașament (religios)
  • șantaj - presiune, intimidare, constrângere, înșelăciune, tragere pe sfoară
  • ablație - extirpare, tăiere, eliminare, scoatere, exereză

Dex descălțare

  • descălțare 1 Scoatere a încălțămintei din picioare descălțat1. 2 Scoatere a rădăcinilor.
  • DESCĂLȚÁRE, descălțări, Acțiunea de a (se) descălța și rezultatul ei; descălțat1. – descălța.
  • descălța 1-2 A (-și) scoate încălțămintea din picioare.
  • discălța descălța
  • DESCĂLȚÁ, descálț, I. și A(-și) scoate încălțămintea din picioare. – discalciare.
  • DESCĂLȚÁ, descálț, I. (Uneori urmat de determinări introduse prin «de») A-și scoate încălțămintea. Se descălțaseră de opinci, își lepădaseră... sumanele petecite ca să fie mai sprinteni. SADOVEANU, P. M. 258. Tata se descălțase și sta grecește în pat. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 264. Cum ajunserăm în odaie, Grigoriță iute se dezbrăcă, iute se descălță și iute se trînti în pat. HOGAȘ, DR. II 13. ◊ Acuș te descalț! CREANGĂ, A. 41.
  • A DESCĂLȚÁ descálț tranz. 1) (încălțăminte) A scoate din picioare. 2) (persoane) A elibera de încălțăminte, trăgând-o din picioare. /<lat. discalciare
  • descălțà v. a scoate încălțămintele. .
  • descálț, a -călțá v. tr. (lat. dis-calciare, pop. dis-culciare. V. desculț, încalț). Scot cuĭva încălțămintea din picĭoare. V. refl. Îmĭ scot încălțămintea din picĭoare.
  • descălța


Antonime descălțare

  • A (se) descălța ≠ a (se) încălța


Sinonimul cuvântului descălțare

Sinonimul cuvântului descălțare


Testează-te!