Dicționar de sinonime
Sinonime detunătură
Cuvântul „detunătură” are următoarele sinonime:
detunătură ( substantiv )
- bubuitură
- bubuire
- bubuit
- detonație
- detunare
- detunat
- duduit
- duduitură
- trăsnet
- trăsnitură
- vuiet
- detunet
- sunet
- durăt
- zgomot puternic
Sinonime Apropiate
- detonație - explozie, detunătură, bubuitură
- trăsnet - bubuitură, trăsnitură
- împușcătură - detunătură, foc, explozie
- explozie - detonație, detunare, răbufnire, izbucnire, declanșare
- palataliza - a înmuia (sunetele)
- răstimp - interval, perioadă, durată, răspas
- zgomot - gălăgie, larmă, vacarm, tumult, vâlvă, senzație, răsunet
- spațiu - cuprins, întindere, suprafață, zonă, distanță, răstimp, perioadă, interval, durată
- timp - vreme, răstimp, perioadă, durată, răgaz, interval, moment, dată, ritm
- veac - secol, durată (mare), veșnicie, viață, trai, existență
- fonetism - rostire, pronunțare, pronunție, sunet, sonoritate (limbaj)
- gânditor - îngândurat, preocupat, absorbit, absent, meditativ, reflexiv, visător, cugetător, filozof
- hărmălaie - larmă, gălăgie, zgomot, zarvă, tărăboi, tămbălău, vuiet, balamuc, tam-tam
- iertător - indulgent, îndurător, îngăduitor, generos, milostiv
- implacabil - neîmblânzit, crud, neiertător, nepotolit, neîndurat
Dex detunătură
- detunătúră 1 Trăsnet. 2 Fulger. 3 Dărâmătură. 4 Explozie. 5 Descărcare a unei arme de foc (cu scopul de a ucide) bombardament, împușcătură, detunet (5). 6 Zgomot înfundat și puternic produs de declanșarea unor arme de foc, de o explozie sau de alte surse de zgomot bubuit, detunare (5), detunat1 (5), detunet (6).
- DETUNĂTÚRĂ, detunături, Zgomot puternic (ca al tunetului) produs de o explozie, de o armă de foc etc.; bubuit, detunare, detunet. – Detuna + -ătură.
- DETUNĂTÚRĂ, detunături, Zgomot puternic, bubuitură mare (produsă mai ales de o explozie sau de o armă de foc). Motorul porni cu niște detunături ca de tun. DUMITRIU, V. L. 130. Numai susurul Prahovei, numai detunătura unei stînci prăvălită din înălțimi, numai izbitura securilor care mușcau din tulpina mustoasă a copacilor tulburau tihna locului. PAS, L. II 157. O detunătură înfiorătoare vui și se sparse de zidurile castelului. VLAHUȚĂ, O. A. I 149.
- DETUNĂTÚRĂ ~i f. Zgomot puternic produs de o explozie sau de o armă de foc la descărcare. /a detuna + suf. ~ătură
- detunătură f. detunare prelungită.
- detunătúră f., pl ĭ (d. detun). Lovitură puternică. Dărămătură, prăbușitură, loc prăbușit. Neol. Bubuĭtură, pocnitură.
- DETUNĂTÚRĂ s. v. bubuitură.
- DETUNĂTURĂ bubuire, bubuit, bubuitură, detonație, detunare, detunat, duduit, duduitură, trăsnet, trăsnitură, vuiet, (rar) detunet, ( și ) sunet, durăt. (~ tunului.)