Dicționar de sinonime
Sinonime iertător
Cuvântul „iertător” are următoarele sinonime:
iertător ( adjectiv )
- indulgent
- îndurător
- îngăduitor
- generos
- milostiv
Alte sinonime:
- clement
- tolerant
Sinonime Apropiate
- indulgent - iertător, concesiv, îngăduitor, generos, nobil
- clement - iertător, indulgent, îngăduitor, generos, milos, bun, blând
- intolerant - neiertător, intransigent, neîngăduitor, dur, sever
- înțelegător - binevoitor, cumsecade, îngăduitor, bun, generos
- concesiv - îngăduitor, tolerant, indulgent, răbdător
- iertare - absolvire, scutire, scuză, îngăduință, milostivire, îndurare, indulgență, clemență, generozitate
- favorabil - prielnic, avantajos, propice, priincios, binevoitor, generos, săritor, amabil, adecvat
- filotim - darnic, generos
- galant - curtenitor, amabil, drăguț, gentil, politicos, atent, darnic, generos, culant
- galanton - darnic, generos
- implacabil - neîmblânzit, crud, neiertător, nepotolit, neîndurat
- îndura - a suferi, a răbda, a suporta, a pătimi, a trage, a se milostivi, a binevoi, a consimți, a accepta
- intransigent - necruțător, neiertător, intolerant, neînduplecat, dur, aspru, sever, hotărât, decis
- împăciuitor - conciliant, îngăduitor, pașnic
- îndurare - milă, iertare, milostivire
Dex iertător
- iertător, ~oare 1 Care eliberează din sclavie. 2 Care eliberează pe cineva de ceva. 3 Care scutește pe cineva de serviciul militar. 4 Care scapă pe cineva de ceva. 5 Care dispensează pe cineva de o sarcină. 6 Care scade cuiva o parte dintr-o datorie. 7 Care dezleagă pe cineva de un jurământ, de o fagăduială. 8 Care renunță să mai urmărească pe cineva. 9 Care acordă cuiva permisiunea de a face ceva. 10 Care renunță să mai pedepsească pe cineva pentru o vină. 11 Care trece cu vederea greșelile cuiva. 12 ( divinitate) Care mântuiește pe cineva care a greșit și apoi s-a pocăit. 13 Care scuză pe cineva.
- IERTĂTÓR, -OÁRE, iertători, -oare, Care iartă ușor. – Ierta + -ător.
- IERTĂTÓR, -OÁRE, iertători, -oare, Care iartă ușor. Ce iertător și bun ți-i gîndul în preajma florilor plăpînde. ANGHEL, Î. G. 9.
- IERTĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care iartă cu ușurință greșelile altora; îngăduitor; indulgent; tolerant. /a ierta + suf. ~ător
- iertător a. și m. care iartă.
- ĭertătór, -oáre adj. Care ĭartă, blînd, indulgent.
- IERTĂTÓR adj. indulgent, îndurător, îngăduitor, milostiv, (livr.) clement. (Om lesne ~.)
- IERTĂTOR indulgent, îndurător, îngăduitor, milostiv, clement. (Om lesne ~.)
- Iertător ≠ neiertător
Antonime iertător
- Iertător ≠ neiertător
Sinonimul cuvântului iertător