Sinonime dezbina

Cuvântul „dezbina” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• dezbinare - dezacord, separare, despărțire, discordie, dispută, divergență, ceartă, învrăjbire, conflict
• ceartă - gâlceavă, dezbinare, sfadă, altercație, animozitate, discordie, dispută, disensiune, învrăjbire
• schismă - dezbinare, sciziune, despărțire, neînțelegere, erezie
• sciziune - divizare, ruptură, despărțire, fracționare, dizidență, dezbinare
• gâlcevi - a se certa, a disputa, a se învrăjbi
• desface - a descompune, a desprinde, a dezmembra, a despărți, a dezbina, a separa, a izola, a detașa, a deschide
• dușmăni - a urî, a se învrăjbi, a (se) vrăjmăși
• dușmănie - ură, vrăjmășie, ostilitate, adversitate, vrajbă, învrăjbire
• certa - a mustra, a dojeni, a muștrului, a admonesta, a dăscăli, a dojeni, a se învrăjbi, a se gâlcevi, a se sfădi
• gâlceavă - ceartă, conflict, dezacord, diferend, discordie, disensiune, animozitate, neînțelegere, dispută
• diviza - a împărți, a divide, a fracționa, a distribui, a eșalona, a repartiza, a fisiona, a scinda, a fragmenta

Dex dezbina

• dezbiná 1-2 (Rar) A (se) desprinde de undeva a (se) desface, a (se) rupe, a (se) separa. 3-4 A face să nu se mai înțeleagă sau a nu se mai înțelege între ei a (se) despărți, a (se) dușmăni, a (se) învrăjbi. 5 A munci din greu. 6 (; membrele inferioare la om sau cele posterioare la animale) A ieși din articulația șoldului. 7 (; picioare) A se depărta foarte tare a (se) crăci. modificată
• DEZBINÁ, dezbín, I. 1. și A face să nu se mai înțeleagă, să se dușmănească sau a nu se mai înțelege între ei, a se dușmăni; a (se) învrăjbi. 2. (Rar) A se desface, a se separa, a se rupe (de undeva). – disglut(i)nare (după îmbina).
• DEZBINÁ, dezbín, I. 1. și A face să nu se mai înțeleagă, să se dușmănească, sau a nu se mai înțelege între ei, a se dușmăni; a (se) învrăjbi. 2. (Rar) A se desface, a se separa, a se rupe (de undeva). – Din disglutnare (refăcut după îmbina).
• DEZBINÁ, dezbín, I. 1. (În opoziție cu uni sau înfrăți) A face să se despartă, să se dușmănească; a învrăjbi, a produce discordie; a îndepărta pe unul de altul, a răzleți. De nu s-ar fi prigonit între dînșii, dezbinați toată vremea, ar fi putut încă dura o casă puternică și vestită. M. I. CARAGIALE, C. 49. Tot ceea ce dezbină o nație sînt clasele și privilegiul. BOLLIAC, O. 264. 2. (Rar) A se desface, a se separa, a se despărți, a se despica. Acolo un crac de munte se dezbină cu pornire, Prăvălindu-se cu vuiet în talazul răzvrătit. NEGRUZZI, S. II 6.
• A DEZBINÁ dezbín tranz. A face să se dezbine. /<lat. disglutnare

Antonime dezbina

• A (se) dezbina ≠ a (se) îmbina, a (se) uni

Sinonimul cuvântului dezbina

Testează-te!