Dicționar de sinonime

Sinonime dezbrăcare

Cuvântul „dezbrăcare” are următoarele sinonime:

dezbrăcare ( substantiv )
  • scoatere
  • tragere
  • dezechipare
  • despuiere
  • dezgolire
  • golire


Sinonime Apropiate

  • extracție - extragere, scoatere, extirpare, origine, sursă, proveniență
  • furt - hoție, delapidare, pungășie, sustragere, jaf, escrocherie, furtișag
  • canonadă - bombardament, tir, tragere
  • devotament - fidelitate, atașament, lealitate, abnegație, dăruire, dezinteres, tragere de inimă
  • dosire - ascundere, tăinuire, șterpelire, sustragere, pitire
  • excizie - extirpare, scoatere, eliminare, tăiere
  • etirare - tragere, trefilare
  • evaziune - sustragere, dispariție, evadare
  • cursă - alergare, drum, itinerar, capcană, prinzătoare, laț, atragere, ademenire, ispită
  • prozelit - atragere, convertire, atașament (religios)
  • șantaj - presiune, intimidare, constrângere, înșelăciune, tragere pe sfoară
  • ablație - extirpare, tăiere, eliminare, scoatere, exereză

Dex dezbrăcare

  • dezbrăcare 1 Scoatere a hainelor cu care se află îmbrăcat dezbrăcat1 (1), despuiere. 2 Abandonare a unui obicei (rău). 3 Jefuire a cuiva (de tot ce are) dezbrăcat1 (2), prădare, răpire. 4 Goliciune.
  • DEZBRĂCÁRE Acțiunea de a (se) dezbrăca.dezbrăca.
  • DEZBRĂCÁRE 1. Acțiunea de a (se) dezbrăca. Stăruise îndeosebi asupra momentelor principale ale dramei... provocările mulțimii și moartea Oiței... dezbrăcarea și batjocorirea lui Gore. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 313. ◊ (Metaforic) Cînd frunza-ngălbenită l-ai copacilor trunchi pică, Muritorul melancolic văzînd natura murind... Afl-o crudă mulțămire în a firii dezbrăcare. NEGRUZZI, S. II 15. 2. (Învechit) Goliciune, despuiere. Ce obrăznicie e asta să intri aici în această scandaloasă dezbrăcare? NEGRUZZI, S. I 227.
  • dezbrăcá 1-2 A(-și) scoate hainele cu care este îmbrăcat a (se) despuia. 3-4 A abandona un obicei (rău). 5 A jefui pe cineva (de tot ce are) a prăda, răpi.
  • DEZBRĂCÁ, dezbrác, I. 1. și A-și scoate sau a scoate cuiva îmbrăcămintea cu care se află îmbrăcat; a (se) despuia. 2. A jefui, a prăda pe cineva (de tot ce are). – *disbracare.


Antonime dezbrăcare

  • Dezbrăcare ≠ îmbrăcare


Sinonimul cuvântului dezbrăcare

Sinonimul cuvântului dezbrăcare


Testează-te!