Sinonime dezmățat

Cuvântul „dezmățat” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• corupt - decăzut, stricat, depravat, imoral, destrăbălat, dezmățat, libertin, vicios, pervers
• libertin - depravat, desfrânat, destrăbălat, imoral, afemeiat, stricat, vicios
• obscen - indecent, imoral, corupt, trivial, nerușinat, josnic, impudic, deșănțat, vulgar
• desfrânat - corupt, depravat, destrăbălat, imoral
• deșănțat - imoral, corupt, obscen, destrăbălat, dezmățat, trivial, bizar, ciudat, straniu
• deșucheat - nebun, țicnit, smintit, într-o ureche, dezmățat, destrăbălat, deșănțat, vulgar, trivial
• decăzut - corupt, stricat, imoral, degradat, declasat, ruinat
• destrăbălat - corupt, imoral, desfrânat
• depravat - corupt, imoral, desfrânat
• viciat - poluat, irespirabil, puturos, alterat, infect, pestilențial, corupt, imoral, depravat
• impudic - nerușinat, imoral, obscen, lasciv, degradant
• indecent - nerușinat, impudic, necuviincios, imoral, obscen
• licențios - imoral, indecent, necuviincios, trivial, libertin, obscen, pornografie, vulgar, deșănțat
• trivial - nerușinat, indecent, obscen, necuviincios, ordinar, vulgar
• incorect - inexact, greșit, eronat, necinstit, neonest, coruptibil, ilegal, imoral

Dex dezmățat

• dezmățat2, ~ă 1 ( îmbrăcăminte) Care atârnă pe corp în dezordine lăbărțat, rupt, sfâșiat, zdrențuit. 2 ( oameni) Neglijent în ținută deșănțat, șlampăt. 3 (; păr) Ciufulit. 4 ( activitățile oamenilor) Dezordonat. 5 ( oameni) Care duce o viață plină de extravaganțe depravat, desfrânat, destrăbălat.
• dezmățat1 1 Dezmățare (1).
• DEZMĂȚÁT, -Ă, dezmățați, -te, Lipsit de rușine, de bună-cuviință; destrăbălat, desfrânat, deșănțat, imoral. ♦ Cu înfățișare dezordonată, neglijentă. – dez- + maț + -at (propriu: „căruia îi atârnă zdrențele ca mațele unei vite spintecate”).
• DEZMĂȚÁT, -Ă, dezmățați, -te, Lipsit de rușine, de bună-cuviință; destrăbălat, desfrânat, deșănțat, imoral. ♦ Cu înfățișare dezordonată, neglijentă. – Probabil din dez- + mațe + -at (propriu: „căruia îi atârnă zdrențele ca mațele unei vite spintecate”).
• DEZMĂȚÁT, -Ă, dezmățați, -te, Lipsit de rușine, de bună-cuviință; destrăbălat, desfrînat. Numai acel dezmățat fecior... a putut săvîrși atare faptă. SADOVEANU, Z. C. 240. Dar ea atunci, parcă tocmai în ciuda lui, se făcea cu atît mai dezmățată. SLAVICI, O. I 190. ♦ Cu o înfățișare dezordonată, neglijentă. O droaie de copii dezmățați se cățărau pe balustrade. BART, E. 75. (Cu pronunțare regională) Ajungînd printr-o pădure... văzură o babă urîtă, despletită, dezmațată, săpînd mătrăgună. ȘEZ. I 208.
• DEZMĂȚAT ~tă (~ți, ~te) 1)Care este lipsit de bună cuviință; depravat. 2) Care este neglijent; dezordonat. /dez- + mațe + suf. ~at

Sinonimul cuvântului dezmățat

Testează-te!