Dicționar de sinonime
Sinonime dezmățat
Cuvântul „dezmățat” are următoarele sinonime:
dezmățat ( adjectiv )
- corupt
- desfrânat
- decăzut
- depravat
- destrăbălat
- imoral
- nerușinat
- pervertit
- stricat
- vicios
- libertin
- deșănțat
- parșiv
- deșucheat
- rușinat
- șucheat
- teșmenit
- aselghicesc
- demoralizat
- spurcat
- curvar
- preacurvar
- preacurvitor
- erată
- lipsit de rușine
- lipsit de bună-cuviință
- cu înfățișare dezordonată
- cu înfățișare neglijentă
Sinonime Apropiate
- corupt - decăzut, stricat, depravat, imoral, destrăbălat, dezmățat, libertin, vicios, pervers
- libertin - depravat, desfrânat, destrăbălat, imoral, afemeiat, stricat, vicios
- obscen - indecent, imoral, corupt, trivial, nerușinat, josnic, impudic, deșănțat, vulgar
- desfrânat - corupt, depravat, destrăbălat, imoral
- deșănțat - imoral, corupt, obscen, destrăbălat, dezmățat, trivial, bizar, ciudat, straniu
- deșucheat - nebun, țicnit, smintit, într-o ureche, dezmățat, destrăbălat, deșănțat, vulgar, trivial
- decăzut - corupt, stricat, imoral, degradat, declasat, ruinat
- destrăbălat - corupt, imoral, desfrânat
- depravat - corupt, imoral, desfrânat
- viciat - poluat, irespirabil, puturos, alterat, infect, pestilențial, corupt, imoral, depravat
- impudic - nerușinat, imoral, obscen, lasciv, degradant
- indecent - nerușinat, impudic, necuviincios, imoral, obscen
- licențios - imoral, indecent, necuviincios, trivial, libertin, obscen, pornografie, vulgar, deșănțat
- trivial - nerușinat, indecent, obscen, necuviincios, ordinar, vulgar
- incorect - inexact, greșit, eronat, necinstit, neonest, coruptibil, ilegal, imoral
Dex dezmățat
- dezmățat2, ~ă 1 ( îmbrăcăminte) Care atârnă pe corp în dezordine lăbărțat, rupt, sfâșiat, zdrențuit. 2 ( oameni) Neglijent în ținută deșănțat, șlampăt. 3 (; păr) Ciufulit. 4 ( activitățile oamenilor) Dezordonat. 5 ( oameni) Care duce o viață plină de extravaganțe depravat, desfrânat, destrăbălat.
- dezmățat1 1 Dezmățare (1).
- DEZMĂȚÁT, -Ă, dezmățați, -te, Lipsit de rușine, de bună-cuviință; destrăbălat, desfrânat, deșănțat, imoral. ♦ Cu înfățișare dezordonată, neglijentă. – dez- + maț + -at (propriu: „căruia îi atârnă zdrențele ca mațele unei vite spintecate”).
- DEZMĂȚÁT, -Ă, dezmățați, -te, Lipsit de rușine, de bună-cuviință; destrăbălat, desfrânat, deșănțat, imoral. ♦ Cu înfățișare dezordonată, neglijentă. – Probabil din dez- + mațe + -at (propriu: „căruia îi atârnă zdrențele ca mațele unei vite spintecate”).
- DEZMĂȚÁT, -Ă, dezmățați, -te, Lipsit de rușine, de bună-cuviință; destrăbălat, desfrînat. Numai acel dezmățat fecior... a putut săvîrși atare faptă. SADOVEANU, Z. C. 240. Dar ea atunci, parcă tocmai în ciuda lui, se făcea cu atît mai dezmățată. SLAVICI, O. I 190. ♦ Cu o înfățișare dezordonată, neglijentă. O droaie de copii dezmățați se cățărau pe balustrade. BART, E. 75. (Cu pronunțare regională) Ajungînd printr-o pădure... văzură o babă urîtă, despletită, dezmațată, săpînd mătrăgună. ȘEZ. I 208.
- DEZMĂȚAT ~tă (~ți, ~te) 1)Care este lipsit de bună cuviință; depravat. 2) Care este neglijent; dezordonat. /dez- + mațe + suf. ~at