Dicționar de sinonime
Sinonime deșelat
Cuvântul „deșelat” are următoarele sinonime:
deșelat ( adjectiv )
- istovit
- vlăguit
- spetit
- obosit
- curbat
Alte sinonime:
- tărnițat
- dăulat
- foarte obosit
Sinonime Apropiate
- extenuat - obosit, sleit, vlăguit, epuizat, terminat, sfârșit, istovit, stors, secătuit
- sfârșit - terminat, încheiat, isprăvit, istovit, epuizat, extenuat, sleit, obosit, vlăguit
- istovitor - extenuant, obositor, epuizant
- neistovit - neobosit, infatigabil, inepuizabil, interminabil, nesfârșit, continuu, infinit
- neodihnit - activ, neobosit, infatigabil, neistovit, neostoit
- obosit - ostenit, frânt, istovit, slăvit, desființat
- obositor - istovitor, epuizant, copleșitor, plictisitor, enervant, sâcâitor, agasant
- epuizant - obositor, istovitor, extenuant, ostenitor, trudnic
- extenuant - obositor, istovitor, epuizant, trudnic, chinuitor
- scheletic - vlăguit, slab, uscat, prăpădit
- slab - debil, vlăguit, costeliv, jigărit, supt, sfrijit, pierit, fricos, ezitant
- slăbănog - slab, debil, vlăguit, neputincios, infirm, olog
- slăbit - vlăguit, epuizat, anemiat
- trudnic - obositor, chinuitor, căznit, extenuant, din greu
- uzat - deteriorat, degradat, tocit, învechit, consumat, epuizat, slăbit, obosit
Dex deșelat
- deșelat4, ~ă Deșeuat. modificată
- deșelat3 1 Deșeuare. 2 Pe ~e Fără șa (și fără frâu).
- deșelat2, ~ă 1 ( animale, , oameni) Care are spinarea îndoită de poveri ori de lovituri puternice. 2 Cocoșat. 3 Foarte obosit. 4 ( oameni, , animale) Care se leagănă când merge din cauza unei afecțiuni a coloanei.
- deșelat1 1-2 Deșelare1 (1-2).
- DEȘELÁT3, -Ă deșeuat.
- DEȘELÁT2, -Ă, deșelați, -te, (Despre animale, , despre oameni) Care are spinarea îndoită, vătămată, frântă de poveri, de eforturi prea mari sau de lovituri; spetit; , foarte obosit. – deșela1.
- DEȘELÁT1 Faptul de a (se) deșela1. ◊ Pe deșelate = fără șa, fără frâu. – deșela1.
- DEȘELÁT1 Faptul de a (se) deșela1. – deșela1.
- DEȘELÁT2, -Ă, deșelați, -te, (Despre animale, despre oameni) Care are spinarea lovită, deformată, ruptă de poveri sau de lovituri; spetit. Cal deșelat. ◊ În două colțuri, pe două paturi vechi, deșelate, se vedeau de sub țoalele aspre de lînă, marginile cearceafurilor groase, sure, de cînepă. V. ROM. iulie 1953, 100. Vîrful gălbiu și ascuțit al musteților sale resfirate pe buze se arcuia perfect de simetric deasupra nărilor largi ale unui nas deșelat. HOGAȘ, M. N. 32. ♦ (Substantivat) Om fără vlagă, slăbănog, neputincios. Mai voinic și mai legat, Nu ca tine-un deșelat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 235. – Variantă: (regional) deșălát, -ă
Sinonimul cuvântului deșelat