Dicționar de sinonime
Sinonime diblă
Cuvântul „diblă” are următoarele sinonime:
diblă ( substantiv )
- scripcă
- vioară
- violină
- cap
- țeastă
Sinonime Apropiate
- violină - vioară, scripcă
- scripcă - vioară
- lăută - vioară, scripcă, luth
- cobză - lăută, scripcă, vioară
- tigvă - craniu, țeastă, căpățână, tărtăcuță, tâlv
- hârcă - craniu, scăfârlie, căpățână, țeastă, tivgă, baborniță, zgripțuroaică, hoașcă, cotoroanță
- lăutar - cobzar, scripcar, violonist, muzicant
- căpățâna - craniu, tigvă, țeastă, cap, scăfârlie, hârcă
- ceteraș - lăutar, scripcar, violonist
- cobzar - lăutar, scripcar
- craniu - căpățână, hârcă, țeastă, tigvă, scăfârlie
- cap - țeastă, craniu, căpățână (jargon), dovleac, glavă, tărtăcuță, minte, cuget, gândire
- ceteră - vioară
Dex diblă
- diblă1 1 Vioară. 2 Instrument popular cu două sau trei coarde și arcuș. 3 Arta de a interpreta o compoziție muzicală la diblă (2). 4 Jucărie alcătuită din coceni de porumb care imită arcușul și vioara. 5 Motiv ornamental în formă de diblă (2) folosit ca element decorativ pentru ii, pieptare 6 Cap.
- díblă2 devlă1
- DÍBLĂ, dible, ( sau ) Vioară. – diple „cimpoi”.
- DÍBLĂ, dible, (Popular) Vioară (de obicei de calitate inferioară). Și-a scris aceste vorbe un om tot ca mine amărît, căruia i-am zis din diblă. CAMILAR, N. II 364. Mură, tu cînți nu din diblă, ci din inimă! GALACTION, O. I 69. Un artist, fie și mai genial decît Paganini, nu va putea scoate sunete frumoase și armonice dintr-o diblă spartă, ci îi trebuie un instrument perfect. GHEREA, ST. CR. I 251.
- diblă (diplă) f. vioara lăutarului: lăutarii cu diblele și cu surlele OD. .
- díblă V. diplă.
- díplă (Olt. Trans.) și díblă (Munt. Mold.) f., pl. e (vsl. dipla, fluĭer, nsl. dibla, diple, sîrb. diple, dipli, cimpoĭ, d. ngr. dipla, încrețitură, propriŭ zis „lucru duplu”, ca fluĭeru cimpoĭuluĭ). Iron. Vioară: Țiganu cu dibla supsuoară. Olt. (diblă). Scoabă cu piulițe (cu șuruburĭ).
- DÍBLĂ s. v. scripcă, vioară, violină.
- diblă SCRIPCĂ. VIOARĂ. VIOLINĂ.
- díblă (díble), – Vioară. – diplă. , . dipla „fluier” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Tiktin; Candrea), din δίπλα (Vasmer, , 53); Diple. După Graur 150, din dibla. – diblar, (violonist); diblaș, (violonist).