Sinonime căpățâna

Cuvântul „căpățâna” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• craniu - căpățână, hârcă, țeastă, tigvă, scăfârlie
• hârcă - craniu, scăfârlie, căpățână, țeastă, tivgă, baborniță, zgripțuroaică, hoașcă, cotoroanță
• tigvă - craniu, țeastă, căpățână, tărtăcuță, tâlv
• cap - țeastă, craniu, căpățână (jargon), dovleac, glavă, tărtăcuță, minte, cuget, gândire
• țeastă - craniu
• zgripțuroaică - cotoroanță, baborniță, hârcă
• îndărătnic - încăpățânat, obstinat, inflexibil, refractar, tenace, stăruitor, îndârjit, perseverent, ambițios
• îndărătnicie - încăpățânare, obstinație, îndârjire
• îndârji - a se înverșuna, a se încăpățâna, a rezista, a se opune, a fi dârz, a înfrunta
• catâr - măgar, asin, mul, om încăpățânat, inflexibil, îndărătnic
• ambițios - orgolios, veleitar, pretențios, stăruitor, încăpățânat, insistent
• ambiționa - a se încăpățâna, a insista, a stârni
• capsoman - stupid, tâmpit, încăpățânat
• căciulie - capsulă, gămălie, căpățână, măciulie
• căciuliță - bonetă, scufie, căpățână, tichie

Dex căpățâna

• căpățână 1 Craniu. 2-4 Cap (1) omenesc mare (disproporționat sau prost). 5 Cap de animal adesea preparat ca mâncare glavă, glăvătănă. 6 Parte bulbucată a unor plante, formată, de obicei, din tulpină sau din suprapunerea frunzelor băciulie, bulb, căciulie, măciulie, tuberculă. 7 Parte de deasupra a scăunoaiei cu care se strâng doagele broască, cap (135), ceacâie, cioc, ciochie, clobanț. 8 Butucul roții carului. 9 Val al morii. 10 ~ de zahăr Bucată mare de zahăr de formă conică căpiță (3). 11 Constelația Perseu barda, carul-dracului, toporul.
• CĂPĂȚẤNĂ, căpățâni, 1. Cap de animal mort sau tăiat pentru consum. 2. Cap de om mort desprins de trup; craniu. ♦ Cap (mare) de om. 3. Parte bulbucată a unei plante, formată din tulpină sau din suprapunerea frunzelor. Căpățână de varză. 4. Nume dat unor obiecte de formă conică. Căpățână de zahăr. – capitina.
• CĂPĂȚẤNĂ, căpățâni, 1. Cap de animal mort sau tăiat (în vederea consumului). 2. Cap de om mort desprins de trup; cap. 3. Parte bulbucată a unei plante, formată din tulpină sau din suprapunerea frunzelor. Căpățână de varză. 4. Nume dat unor obiecte de formă conică. Căpățână de zahăr. – *capitina.
• CĂPĂȚÂNĂ ~i f. 1) Cap de animal tăiat sau mort. 2) iron. Cap mare (de om). 3) Partea sferică a unor plante. ~ de varză. ~ de usturoi. /<lat. capitina

Sinonimul cuvântului căpățâna

Testează-te!