Sinonime disjuncție

Cuvântul „disjuncție” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• divorț - despărțire, desfacere, separare
• schismă - dezbinare, sciziune, despărțire, neînțelegere, erezie
• sciziune - divizare, ruptură, despărțire, fracționare, dizidență, dezbinare
• desfacere - despărțire, separare, descompunere, dizolvare, dezorganizare, desființare, anulare, reziliere, vânzare
• dezbinare - dezacord, separare, despărțire, discordie, dispută, divergență, ceartă, învrăjbire, conflict
• diviziune - împărțire, separare
• secesiune - separare, despărțire, rupere
• ferment - diastază, enzimă
• fracțiune - fragment, parte, frântură, bucată, diviziune
• fragment - parte, frântură, fracțiune, diviziune, porție, bucată, pasaj, text, extras
• gradație - diviziune
• disidență - opoziție, sciziune
• enzimă - diastază, ferment
• gen - fel, mod, soi, tip, varietate, categorie, clasă, manieră, stil
• despărți - a separa, a izola, a disocia, a îndepărta, a delimita, a hotărnici, a răzleți, a despica, a detașa

Dex disjuncție

• disjuncție 1 Despărțire a obiectelor, a noțiunilor 2 Separare simplă a unor părți anatomice normal unite sau articulate între ele diastază. 3 Relație logică între două enunțuri care de obicei se exclud reciproc conectiv. 4 Figură de stil care constă în suprimarea conjuncțiilor copulative asindet. 5 Operator logic exprimat prin cuvintele „sau”, „ori” și „fie”. 6 (Rar) Ruptură bruscă a unui curent electric indus.
• DISJÚNCȚIE, disjuncții, 1. Relație logică între două enunțuri care se exclud reciproc; operator logic exprimat prin termenii disjunctivi „sau”, „ori” și „fie”. 2. Desfacere, îndepărtare sau decelare a unor elemente articulate. – Din disjonction.
• DISJÚNCȚIE, disjuncții, Relație logică între două enunțuri care de obicei se exclud reciproc; functor logic exprimat prin termenii disjunctivi „sau”, „ori” și „fie”. – Din disjonction.
• DISJÚNCȚIE (Rar) Despărțire, separare; diastază (2) . ♦ Asindet. ♦ Relație logică între două enunțuri; conectiv. .
• DISJÚNCȚIE 1. excludere reciprocă. ◊ despărțire, separare; diastază (2). ◊ asindent. ◊ (biol.) separare a unei perechi de cromozomi în cursul mitozei sau meiozei. 2. (log.) relație între două enunțuri care se exclud reciproc; conectiv. (< fr. disjonction, lat. disiunctio)
• DISJÚNCȚIE ~i f. Relație logică între două enunțuri exprimată prin termenii disjunctivi „sau”, „ori” și „fie”. /<fr. disjonction
• * dizjuncțiúne f. (lat. dis-júnctio, -ónis. V. con-juncțiune). Separațiune. Jur. Separațiunea a doŭă cauze. – Și -úncție.

Sinonimul cuvântului disjuncție

Testează-te!