Dicționar de sinonime

Sinonime disonanță

Cuvântul „disonanță” are următoarele sinonime:

disonanță ( substantiv )
  • nepotrivire
  • neconcordanța
Alte sinonime:
  • dezacord
  • discordanță
  • discrepanță
  • distonanță
  • neconcordanță
  • stridență


Sinonime Apropiate

  • nepotrivire - neconcordanță, antimonie, contradicție, disonanță, dezacord, neasemănare, incongruență
  • inadvertență - greșeală, eroare, scăpare, nepotrivire, neconcordanță
  • incongruență - nepotrivire, contradicție, dezacord, antinomie
  • contradicție - dezacord, opoziție, contrazicere, nepotrivire, antagonism
  • diferență - deosebire, nepotrivire, discriminare, rămășiță, rest
  • discrepanță - nepotrivire, diferență, discriminare
  • contrazicere - contradicție, nepotrivire, incongruență, dezacord, opoziție
  • decalaj - distanță, diferență, nepotrivire
  • distanță - depărtare, interval, spațiu, întindere, diferență, deosebire, nepotrivire

Dex disonanță

  • disonánță 1 Lipsă de consonanță, de armonie între sunete. 2 Asociere de sunete de înălțimi diferite. 3 Asociere nearmonioasă de silabe sau de cuvinte cacofonie. 4 Lipsă de armonie dezacord, stridență.
  • DISONÁNȚĂ, disonanțe, Lipsă de consonanță, de armonie între sunete; asociere de sunete de înălțimi diferite. ♦ Asociere nearmonioasă de silabe sau de cuvinte; cacofonie. ♦ Lipsă de armonie. – Din dissonance, dissonantia.
  • DISONÁNȚĂ, disonanțe, . Lipsă de consonanță; împerechere de sunete care nu fac parte din aceeași armonie și, în consecință, tulbură armonia și sună neplăcut. ♦ Apropiere nearmonioasă de silabe sau de cuvinte. cacofonie. ♦ (Rar) Dezacord, stridență. Să cătăm dară unitatea în armonie și să nu facem disonanțe prin zelul nostru. BOLLIAC, O. 263.
  • DISONÁNȚĂ Împerechere de sunete sau de note muzicale care impresionează neplăcut auzul. ♦ Întâlnire neplăcută auzului între silabe sau cuvinte; cacofonie. ♦ (Rar) Stridență; dezacord. / < dissonance, dissonantia].
  • DISONÁNȚĂ 1. asociere de sunete care impresionează neplăcut auzul. ◊ întâlnire neplăcută auzului între silabe sau cuvinte; cacofonie. 2. (p. ext.) lipsă de armonie, dezacord, stridență. (< fr. dissonance, lat. dissonantia)


Antonime disonanță

  • Disonanță ≠ consonanță


Sinonimul cuvântului disonanță

Sinonimul cuvântului disonanță


Testează-te!