Sinonime divorța

Cuvântul „divorța” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• scinda - a separa, a despărți, a fracționa, a împărți, a fisiona
• compartimenta - a despărți, a separa, a împărți, a distribui
• secesiune - separare, despărțire, rupere
• răzleți - a împrăștia, a dispersa, a despărți, a separa, a răzni
• inseparabil - nedespărțit, neseparabil, organic, indisolubil
• izola - a despărți, a separa, a răzleți, a se retrage, a se claustra, a se sihăstri, a se însingura
• izolat - separat, detașat, despărțit, răzlețit, retras, singuratic, însingurat, solitar, sihăstrii
• îmbucătăți - a rupe, a împărți
• împărți - a diviza, a fragmenta, a fracționa, a îmbucătăți, a scinda, a despărți, a desface, a tăia, a distribui
• desface - a descompune, a desprinde, a dezmembra, a despărți, a dezbina, a separa, a izola, a detașa, a deschide
• desfacere - despărțire, separare, descompunere, dizolvare, dezorganizare, desființare, anulare, reziliere, vânzare
• despărți - a separa, a izola, a disocia, a îndepărta, a delimita, a hotărnici, a răzleți, a despica, a detașa
• desprinde - a desface, a separa, a detașa, a dezlipi, a rupe, a elibera, a scoate, a scăpa, a extrage
• detașa - a desprinde, a despărți, a izola, a separa, a dezlipi, a muta, a deplasa, a schimba, a se distanța
• dezbinare - dezacord, separare, despărțire, discordie, dispută, divergență, ceartă, învrăjbire, conflict

Dex divorța

• divorțá 1 ( soți) A se despărți prin divorț (1). 2 A determina pe cineva să se despartă prin divorț (1). 3 A fi în dezacord cu ceva.
• DIVORȚÁ, divorțez, I. (Despre soți) A se despărți prin divorț. ♦ A determina pe cineva să se despartă prin divorț. – Din divorcer (după divorț).
• DIVORȚÁ, divorțez, I. (Despre soți) A se despărți prin divorț. Va trebui să divorțez ca să se termine toată povestea. CAMIL PETRESCU, T. I 212. ◊ Era să divorțeze pe femeia unui prefect. DELAVRANCEA, la TDRG.
• DIVORȚÁ I. (Despre soți) A se despărți, a rupe căsătoria prin divorț. .
• DIVORȚÁ intr. (despre soți) a rupe căsătoria prin divorț. (după fr. divorcer)
• A DIVORȚÁ ~éz 1. intranz. (despre soți) A rupe relațiile de căsătorie prin divorț; a desface căsătoria în mod legal; a se despărți. 2. tranz. 1) A determina la divorț. 2) A despărți printr-un proces civil de divorț. /<fr. divorcer
• divorțà v. 1. a face divorț; 2. fig. a se pune în opozițiune cu: a divorța de bunul simț.
• * divorțéz v. tr. (fr. divorcer). Deapart pin lege doĭ soțĭ unu de altu. V. refl. Mă despart desfăcînd căsătoria pin lege.
• divorța
• DIVORȚÁ vb. (JUR.) a (se) despărți, a (se) separa, (înv.) a (se) împărți. (Soții au ~.)

Antonime divorța

• A divorța ≠ a (se) căsători

Sinonimul cuvântului divorța

Testează-te!