Sinonime doritor

Cuvântul „doritor” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• dornic - doritor, amator, iubitor, râvnitor, avid, setos, lacom, ahtiat
• amator - dornic, iubitor, râvnitor, diletant, neprofesionist
• însetat - setos, nebăut, avid, dornic, pasionat, râvnitor
• pretendent - candidat, aspirant, doritor de...
• setos - însetat, dornic, avid, lacom
• iubitor - afectuos, afabil, omenos, amator, căutător
• lacom - mâncăcios, pofticios, mâncău, nesătul, gurmand, avid, ahtiat, apucător, hrăpăreț
• ahtiat - dornic, însetat, avid
• periculos - primejdios, riscant, amenințător, hazardat, nociv, rău, vătămător, contraindicat
• prestidigitator - scamator, iluzionist, abil, șmecher
• sănătos - valid, zdravăn, viguros, nevătămat, teafăr, salubru, igienic, nevătămător, judicios
• toxic - otrăvitor, periculos, vătămător, infecțios
• veleitar - ambițios, pretențios, dornic de, aspirant
• virulent - vătămător, distrugător, morbid
• gurmand - lacom, mâncău, pofticios, mâncăcios

Dex doritor

• doritor, ~oare 1-2 , (Persoană) care dorește. 3 Lacom. 4 Îndrăgostit. 5 Plantă ierboasă târâtoare din familia scrofulariaceelor, cu flori mici, albastre sau liliachii (Veronica hederifolia).
• DORITÓR, -OÁRE, doritori, -oare, , , 1. , și (Persoană) care dorește să facă, să obțină ceva; dornic de ceva. 2. Plantă erbacee târâtoare cu flori mici, albastre sau liliachii (Veronica hederifolia). – Dori + -tor.
• DORITÓR, -OÁRE, doritori, -oare, , 1. Care dorește să facă, să obțină ceva; dornic de ceva. 2. Plantă erbacee târâtoare cu flori mici, albastre sau liliachii (Veronica hederifolia). – Dori + -tor.
• DORITÓR, -OÁRE, doritori, -oare, (Uneori urmat de determinări introduse prin «de») 1. Care dorește; dornic (de ceva). Dascălul ar fi doritor să afle povestea lui Omu. SADOVEANU, P. M. 18. Se gîndea să vîndă, în taină, unui megieș doritor, cîteva pogoane din partea-i de pămînt. GALACTION, O. I 143. Sînt doritor de vești bune. CARAGIALE. O. VII 79. 2. Iubitor, drăgăstos. Gură tu! învață minte, nu mă spune nimărui, Nici chiar lui, cînd vine noaptea lîngă patul meu tiptil, Doritor ca o femeie și viclean ca un copil! EMINESCU, O. I 80. Se întoarce îndată, Cu inimă ne-mpăcată Și cu gînduri doritoare Pentru rumena lui floare. TEODORESCU, P. P. 171.
• DORITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care dorește; care manifestă o dorință. /a dori + suf. ~tor
• doritor a. care dorește.
• doritór, -oáre adj. Care dorește: doritor de studiŭ.

Sinonimul cuvântului doritor

Testează-te!