Dicționar de sinonime

Sinonime drumeț

Cuvântul „drumeț” are următoarele sinonime:

drumeț ( substantiv )
  • călător
  • voiajor
Alte sinonime:
  • drumaș
  • drumar
  • drumătoriu
  • strainic
  • turist


Sinonime Apropiate

  • călător - drumeț, voiajor, trecător, pasager, nomad, migrator, nestabil
  • drumeție - turism, călătorie, excursie
  • excursie - drumeție, turism, călătorie, voiaj
  • peregrina - a cutreiera, a colinda, a călători, a umbla, a hoinări
  • migra - a se deplasa, a călători, a se muta, a se strămuta
  • migrator - călător, pribeag, nomad
  • migrație - deplasare, migrare, călătorie
  • expediție - trimitere, expediere, călătorie, deplasare, campanie militară, război
  • umblat - călătorit, voiajat, circulat, frecventat, folosit
  • drum - cale, drumeag, cărare, potecă, stradă, șosea, alee, rută, parcurs

Dex drumeț

  • drumeț, ~eață / drum + -eț] 1-2 , (Persoană) care călătorește (mai ales pe jos) călător, drumaș (1-2). 3 ~ de munte Alpinist. 4 Libelulă (Libellula virgo sau Coloptenyx virgo). 5 Care își exercită meseria deplasându-se dintr-un loc în altul ambulant. 6 Care umblă (mult) fără țintă hoinar, vagabond. 7 (; rar) Care este de scurtă durată efemer trecător, vremelnic.
  • DRUMÉȚ, -EÁȚĂ, drumeți, -e, și Persoană care călătorește (pe jos); călător. – Drum + -eț.
  • DRUMÉȚ, -EÁȚĂ, drumeți, -e, și Persoană care călătorește mai ales pe jos; călător. Drumețul purta o haină verde și zdrențuită... o pălărie roșită de ploaie, bocanci sparți. C. PETRESCU, S. 170. El era drumeț sărman, Muncitor cu sapa. TOPÎRCEANU, B. 9. Încet-încet, pe-nserate, s-au împuținat drumeții. CARAGIALE, P. 52. I se deschide poarta și drumeața intră înlăuntru. CREANGĂ, P. 90. ◊ (Adjectival, poetic) Hei, voi ape drumețe... Ați zărit cum crescură, în avînt nezărit, Rînduirile nouă pe-ale voastre vechi maluri! DEȘLIU, G. 55. Dulcea mireasmă prin noapte drumeață, Nu-i miros de floare, nici vrajă, ci-i dorul. ANGHEL, P. 29.
  • DRUMÉȚ ~i m. Persoană care călătorește pe drum (fără mijloace de transport). /drum + suf. ~eț
  • drumeț a. și m. care e pe drumuri, călător.
  • druméț, -eáță s., pl. f. ețe. Călător. Trecător.
  • DRUMÉȚ s. v. călător.
  • DRUMEȚ călător, drumaș, drumar, drumătoriu, strainic. (Un ~ obosit de cale.)
  • drumeț, drumeți picior de porc vândut în măcelării în anii regimului comunist.


Sinonimul cuvântului drumeț

Sinonimul cuvântului drumeț


Testează-te!