Sinonime dușmănesc

Cuvântul „dușmănesc” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• dușmănos - potrivnic, inamic, ostii, vrăjmaș
• potrivnic - ostil, dușmănos, advers, contrar
• vitreg - adoptiv, ostil, potrivnic, hain, dușmănos
• dușman - vrăjmaș, inamic, adversar, potrivnic
• răutăcios - dușmănos, ostil, hain, veninos, malițios, ironic, caustic, cinic, arogant
• inamic - dușman, vrăjmaș, oponent
• dușmănie - ură, vrăjmășie, ostilitate, adversitate, vrajbă, învrăjbire
• răstit - aspru, pornit, repezit, amenințător, ostil, acuzator, mânios
• spirt - alcool, dinamic, agil, iute, vioi, harnic
• sugestiv - provocator, simpatic, expresiv, dinamic, pitoresc
• vitregie - adversitate, răutate, ostilitate, opoziție
• vivace - însuflețit, dinamic, energic, vioi
• zelos - harnic, dinamic, activ, vrednic, sârguincios
• febril - intens, dinamic, aprins
• glacial - înghețat, polar, rece, distant, neprietenos, rezervat

Dex dușmănesc

• dușmănesc, ~ească 1 Care are o atitudine dușmănoasă. 2 Specific dușmanului (1). 3 Referitor la dușman (1). 4 Care aparține dușmanului (1).
• DUȘMĂNÉSC, -EÁSCĂ, dușmănești, Al dușmanilor, privitor la dușmani. ♦ Dușmănos. – Dușman + -esc.
• DUȘMĂNÉSC, -EÁSCĂ, dușmănești, (Învechit) Rău-voitor, ostil, vrăjmaș; al dușmanilor. Cetatea... purtînd pe zidurile sale urmele boambelor dușmănești, rămase singură. NEGRUZZI, S. I 175. Nu-i pasă Nici de cursă dușmănească, Nici de oaste-mpărătească. ALECSANDRI, P. P. 124.
• DUȘMĂNÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru dușmani; de dușman; vrăjmășesc; inamic. /dușman + suf. ~esc
• dușmănesc a. ce vine dela un dușman, ostil: gând dușmănesc.
• 1) dușmănésc, -eáscă adj. Ostil, inamic, de dușman: trupe dușmăneștĭ.
• 2) dușmănésc v. tr. (d. dușman). Urăsc. V. refl. Mă urăsc reciproc: aceștĭ oamenĭ se dușmănesc.
• dușmăní 1-2 A avea sentimente de ură (față de cineva sau ceva) a (se) urî.
• DUȘMĂNÍ, dușmănesc, IV. și A avea sentimente de ură față de cineva (sau de ceva); a (se) urî. – Din dușman.
• DUȘMĂNÍ, dușmănesc, IV. A avea sentimente ostile față de cineva; a urî. A învățat-o și pe fată să ne dușmănească. STANCU, D. 31. Sînt dușmănit și prigonit de măria-sa. SADOVEANU, Z. C. 152. să se bată el singur cu oștile împăratului, ce-l dușmănea pe tată-său. EMINESCU, N. 5. ◊ reciproc. Am fost vecine... și ne-am dușmănit. CAMILAR, N. I 87. Ne-am dușmănit fără nici o pricină cu vecinii noștri. ALECSANDRI, T. II 16.

Antonime dușmănesc

• Dușmănesc ≠ prietenesc

Sinonimul cuvântului dușmănesc

Testează-te!