Dicționar de sinonime

Sinonime potrivnic

Cuvântul „potrivnic” are următoarele sinonime:

potrivnic ( adjectiv )
  • ostil
  • dușmănos
  • advers
  • contrar
Alte sinonime:
  • dușman
  • antagonist
  • nefavorabil
  • contradictoriu
  • opus
potrivnic ( substantiv )
  • adversar
  • dușman
  • inamic
  • vrăjmaș
  • pizmaș
  • pizmuitor
  • pizmătar
  • pizmătareț
  • neamic
  • neprieten
  • nepriitor
  • pârâș
  • sculător
  • dușmănos
  • neprietenesc
  • neprietenos
  • ostil
  • vrăjmășesc
  • vrăjmășos
  • dușmănesc
  • mânios
  • potrivitor
  • antagonic
  • antagonist
  • opus
  • pieziș
  • defavorabil
  • nefavorabil
  • nepotrivit
  • neprielnic
  • vitreg
  • nepriincios
  • contradictoriu
  • contrar
  • divergent
  • contrazicător
  • advers
  • dimpotrivă
  • împotrivit
  • opozit


Sinonime Apropiate

  • dușman - vrăjmaș, inamic, adversar, potrivnic
  • vitreg - adoptiv, ostil, potrivnic, hain, dușmănos
  • advers - contrar, opus, potrivnic, antinomic, antagonic
  • dușmănos - potrivnic, inamic, ostii, vrăjmaș
  • contrar - advers, opus, potrivnic, antitetic, divergent, contra, împotriva
  • vitregie - adversitate, răutate, ostilitate, opoziție
  • dușmănie - ură, vrăjmășie, ostilitate, adversitate, vrajbă, învrăjbire
  • răutăcios - dușmănos, ostil, hain, veninos, malițios, ironic, caustic, cinic, arogant
  • inamic - dușman, vrăjmaș, oponent
  • nepotrivit - deplasat, inoportun, vătămător, neprielnic, nefavorabil, impropriu, inadecvat
  • adversar - rival, concurent, emul, oponent, dușman
  • contradictoriu - antagonic, opus, antitetic
  • divergent - diferit, deosebit, contrar, contradictoriu
  • dimpotrivă - contrar, opus, diferit, antitetic
  • răstit - aspru, pornit, repezit, amenințător, ostil, acuzator, mânios

Dex potrivnic

  • potrivnic2, ~ă 1 Persoană, colectivitate umană, stat care manifestă împotrivire, ură, dușmănie, rivalitate, adversitate față de cineva sau ceva adversar, dușman, rival. 2 Persoană care se află într-o dispută cu cineva. 3 Stat, colectivitate umană care se află în stare de război cu cineva dușman, inamic, vrăjmaș. 4 Care se împotrivește împotrivitor, potrivitor (1). 5 Care nu acceptă ceva dușmănos, ostil, potrivitor (2). 6 Care manifestă o atitudine ostilă, dușmănoasă, de ură, de adversitate față de cineva sau ceva dușmănos, ostil, potrivitor (3). 7 Care se află în dispută cu cineva potrivitor (4). 8 (; persoane, armate, state) Care se află în război cu cineva dușman, inamic, potrivitor (5). 9 ( vreme, fenomene ale naturii ) Caracterizat prin condiții nefavorabile, care produce neajunsuri greu de suportat nefavorabil, neprielnic. 10 Care este opus2, contrar altui element, altei concepții, altei stări 11 (Rar; cu sens local) Opus2. 12 Femeie ~ă Femeie voinică, grasă.
  • potrivnic1, ~ă , 1-2 (Persoană) care se aseamănă, se potrivește cu cineva.
  • POTRÍVNIC, -Ă, potrivnici, -ce, și , 1. și Adversar, rival, dușman, inamic. 2. Care manifestă o atitudine ostilă, dușmănoasă față de cineva sau de ceva; care se împotrivește; dușmănos. ♦ (Despre vreme) Neprielnic, nefavorabil. 3. Opus, contrar. ♦ (Cu sens local) Care se află în sens opus, în direcție contrară. – Din protivĩnikŭ.


Sinonimul cuvântului potrivnic

Sinonimul cuvântului potrivnic


Testează-te!