Dicționar de sinonime
Sinonime potrivnic
Cuvântul „potrivnic” are următoarele sinonime:
potrivnic ( adjectiv )
- ostil
- dușmănos
- advers
- contrar
Alte sinonime:
- dușman
- antagonist
- nefavorabil
- contradictoriu
- opus
potrivnic ( substantiv )
- adversar
- dușman
- inamic
- vrăjmaș
- pizmaș
- pizmuitor
- pizmătar
- pizmătareț
- neamic
- neprieten
- nepriitor
- pârâș
- sculător
- dușmănos
- neprietenesc
- neprietenos
- ostil
- vrăjmășesc
- vrăjmășos
- dușmănesc
- mânios
- potrivitor
- antagonic
- antagonist
- opus
- pieziș
- defavorabil
- nefavorabil
- nepotrivit
- neprielnic
- vitreg
- nepriincios
- contradictoriu
- contrar
- divergent
- contrazicător
- advers
- dimpotrivă
- împotrivit
- opozit
Sinonime Apropiate
- dușman - vrăjmaș, inamic, adversar, potrivnic
- vitreg - adoptiv, ostil, potrivnic, hain, dușmănos
- advers - contrar, opus, potrivnic, antinomic, antagonic
- dușmănos - potrivnic, inamic, ostii, vrăjmaș
- contrar - advers, opus, potrivnic, antitetic, divergent, contra, împotriva
- vitregie - adversitate, răutate, ostilitate, opoziție
- dușmănie - ură, vrăjmășie, ostilitate, adversitate, vrajbă, învrăjbire
- răutăcios - dușmănos, ostil, hain, veninos, malițios, ironic, caustic, cinic, arogant
- inamic - dușman, vrăjmaș, oponent
- nepotrivit - deplasat, inoportun, vătămător, neprielnic, nefavorabil, impropriu, inadecvat
- adversar - rival, concurent, emul, oponent, dușman
- contradictoriu - antagonic, opus, antitetic
- divergent - diferit, deosebit, contrar, contradictoriu
- dimpotrivă - contrar, opus, diferit, antitetic
- răstit - aspru, pornit, repezit, amenințător, ostil, acuzator, mânios
Dex potrivnic
- potrivnic2, ~ă 1 Persoană, colectivitate umană, stat care manifestă împotrivire, ură, dușmănie, rivalitate, adversitate față de cineva sau ceva adversar, dușman, rival. 2 Persoană care se află într-o dispută cu cineva. 3 Stat, colectivitate umană care se află în stare de război cu cineva dușman, inamic, vrăjmaș. 4 Care se împotrivește împotrivitor, potrivitor (1). 5 Care nu acceptă ceva dușmănos, ostil, potrivitor (2). 6 Care manifestă o atitudine ostilă, dușmănoasă, de ură, de adversitate față de cineva sau ceva dușmănos, ostil, potrivitor (3). 7 Care se află în dispută cu cineva potrivitor (4). 8 (; persoane, armate, state) Care se află în război cu cineva dușman, inamic, potrivitor (5). 9 ( vreme, fenomene ale naturii ) Caracterizat prin condiții nefavorabile, care produce neajunsuri greu de suportat nefavorabil, neprielnic. 10 Care este opus2, contrar altui element, altei concepții, altei stări 11 (Rar; cu sens local) Opus2. 12 Femeie ~ă Femeie voinică, grasă.
- potrivnic1, ~ă , 1-2 (Persoană) care se aseamănă, se potrivește cu cineva.
- POTRÍVNIC, -Ă, potrivnici, -ce, și , 1. și Adversar, rival, dușman, inamic. 2. Care manifestă o atitudine ostilă, dușmănoasă față de cineva sau de ceva; care se împotrivește; dușmănos. ♦ (Despre vreme) Neprielnic, nefavorabil. 3. Opus, contrar. ♦ (Cu sens local) Care se află în sens opus, în direcție contrară. – Din protivĩnikŭ.