Dicționar de sinonime
Sinonime inamic
Cuvântul „inamic” are următoarele sinonime:
inamic ( substantiv )
- dușman
- vrăjmaș
- oponent
Alte sinonime:
- adversar
- potrivnic
- pizmaș
- pizmuitor
- pizmătar
- pizmătareț
- neamic
- neprieten
- nepriitor
- pârâș
- sculător
- dușmănos
- neprietenesc
- neprietenos
- ostil
- vrăjmășesc
- vrăjmășos
- dușmănesc
- mânios
- potrivitor
Sinonime Apropiate
- dușman - vrăjmaș, inamic, adversar, potrivnic
- dușmănos - potrivnic, inamic, ostii, vrăjmaș
- adversar - rival, concurent, emul, oponent, dușman
- dușmăni - a urî, a se învrăjbi, a (se) vrăjmăși
- dușmănie - ură, vrăjmășie, ostilitate, adversitate, vrajbă, învrăjbire
- potrivnic - ostil, dușmănos, advers, contrar
- râcă - ceartă, conflict, sfadă, dușmănie, neînțelegere
- răutăcios - dușmănos, ostil, hain, veninos, malițios, ironic, caustic, cinic, arogant
- spirt - alcool, dinamic, agil, iute, vioi, harnic
- sugestiv - provocator, simpatic, expresiv, dinamic, pitoresc
- vitreg - adoptiv, ostil, potrivnic, hain, dușmănos
- vivace - însuflețit, dinamic, energic, vioi
- zavistie - discordie, dihonie, neînțelegere, conflict, intrigă, pâră, pizmă, dușmănie, ură
- zelos - harnic, dinamic, activ, vrednic, sârguincios
- febril - intens, dinamic, aprins
Dex inamic
- inamic, ~ă 1-2 , a Dușman (1-2). 3-4 , a (În mod) dușmănos.
- INAMÍC, -Ă, inamici, -ce, , și 1. și Statul beligerant adversar în caz de război; forțele armate și cetățenii acestui stat. ♦ Dușman în viața de fiecare zi. 2. Care aparține statului beligerant adversar sau cetățenilor săi. ♦ Dușmănos, ostil. – Din inimicus (după amic).
- INAMÍC, -Ă, inamici, -ce, , și 1. , și Dușman, vrăjmaș (în război, în viața de fiecare zi etc.). 2. Dușmănos, ostil. – Din inimicus (după amic).
- INAMÍC2, -Ă, inamici, -e, și Dușman, vrăjmaș. Și cred că vom fi prieteni... – De altminteri nici n-am fost inamici. Și chiar dacă am fi fost, cată să încheiem pace. SADOVEANU, P. M. 35. Dacă tu stai și inamicul pornește la atac, artileria ta trage. CAMIL PETRESCU, U. N. 410.
- INAMÍC1, -Ă, inamici, -e, 1. Care aparține dușmanului; dușman. Țară inamică. Armate inamice. 2. (Și în forma învechită inimic) Dușmănos, ostil. Admiră această inimă țesută din atîtea fibre inimice. GALACTION, O. I 347. Măști rîzînde puse bine pe-un caracter inimic. EMINESCU, O. I 35. – Variantă: (învechit) inimíc, -ă
- INAMÍC, -Ă , și Dușman, potrivnic, vrăjmaș. ♦ (Cel) care este dușmănos, ostil. .
- INAMÍC, -Ă I. , (stat, putere etc.) dușman, vrăjmaș, adversar. II. 1. dușmănos, ostil. 2. care aparține statului beligerant, adversar. (după lat. inimicus)
Sinonimul cuvântului inamic