Dicționar de sinonime
Sinonime dublă
Cuvântul „dublă” are următoarele sinonime:
dublă ( substantiv )
- baniță
dubla ( verb )
- a îndoi, a duplica, a dedubla
- a căptuși
Alte sinonime:
- îndoi
- a reduplica
- a îndupleca
- a capitona
- a deveni dublu
- a executa un dublaj
- a înlocui
- a însoți
- a multiplica
- a pune în dublu
- a se mări de două ori
- a secunda
- a uni două câte două
- a ocoli un cap
- a depăși cu un tur un concurent
- dublă
Sinonime Apropiate
- baniță - dublă, mierță, dimerlie, ferdelă, dublu-decalitru
- căptuși - a dubla, a îngrașă, a pune peste, a îndesa, a ticsi, a burduși, a înghesui, a înhăța, a înșfăca
- problematic - nesigur, îndoielnic, incert, ipotetic
- scepticism - îndoială, ezitare, neîncredere, rezervă
- strâmb - diform, deformat, îndoit, încovoiat, înclinat, incorect, fals, nedrept, mistificat
- sufleca - a răsfrânge, a sumete, a îndoi
- șovăială - ezitare, nesiguranță, îndoială, preget, codire, cumpănă, oscilare
- vizibil - evident, clar, vădit, limpede, neîndoielnic
- fălțui - a netezi, a nivela, a împături, a îndoi
- ferm - hotărât, decis, intransigent, neclintit, neabătut, categoric, indiscutabil, cert, neîndoios
- flexiune - îndoire, arcuire, curbare, încovoiere, mlădiere, modificare, schimbare (gramaticală)
- improbabil - nesigur, incert, îndoielnic
- incert - nesigur, îndoielnic, tulbure, nebulos, învăluit, cu semn de întrebare
- incertitudine - îndoială, nesiguranță
- înclina - a se apleca, a se îndoi, a se încovoia, a se lăsa, a se închina, a se prosterna, a se umili
Dex dublă
- dúblă 1 Măsură de capacitate pentru cereale egală cu un dublu-decalitru baniță (1). 2 Conținutul unei duble (1). 3 Pâine de două ori mai mare decât cea obișnuită. 4 A trage o ~ A filma o scenă încă o dată. 5 (La jocul de table; ) A da o ~ Rezultat obținut când ambele zaruri au aceeași valoare. 6 Minge dublă (10). 7 Săritură dublă. 8 Dublă lovitură.
- DÚBLĂ, duble, 1. Măsură de capacitate pentru cereale egală cu un dublu-decalitru; baniță. 2. Pâine de două ori mai mare decât cea obișnuită. – Refăcut din dublu.
- DÚBLĂ, duble, Măsură de capacitate egală cu un dublu-decalitru; baniță. Se întoarse acasă tîrziu, cu trei duble de porumb. MIHALE, O. 66. – Variantă: dúblu (PREDA, Î. 77)
- DÚBLĂ 1. Variantă a fiecărui cadru dintr-un film care, pentru a se obține efectul artistic urmărit de regizor, se turnează de mai multe ori. 2. Minge dublă. dublu (3) . ♦ Săritură dublă. ♦ (La scrimă) dublă lovitură. .
- DÚBLĂ 1. variantă a fiecărui cadru dintr-un film, care se turnează de mai multe ori, pentru a se obține efectul artistic urmărit de regizor. 2. minge dublă. ◊ (echit.) săritură dublă. ◊ (scrimă) dublă lovitură. 3. (la unele jocuri cu zaruri) căderea aceluiași număr de puncte la ambele zaruri. (< fr. double)
- 1) *dúblă f., pl. e (it. dobla, jumătate de dublon). Pop. Piesă de 5 francĭ.
- 3) *dúblă f., pl. e (fr. double béccassine, becață duplă, maĭ mare). Becața cea maĭ mare. – Și duplă.