Sinonime entitate

Cuvântul „entitate” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• prezență - existență, ființare, arătare, înfățișare
• problematică - tematică, idei, concepte, teme
• schemă - schiță, plan, concept, eboșă
• teoretic - conceptual, principial, ideatic, noțional, abstract
• teorie - concepție, doctrină, sistem (de idei)
• transcendent - metafizic, conceptual, spiritual
• veac - secol, durată (mare), veșnicie, viață, trai, existență
• viață - existență, trai, biografie
• gând - idee, cugetare, cuget, judecată, reflecție, concepție, convingere, vedere, opinie
• gândire - cugetare, reflecție, meditare, judecată, chibzuire, concepție, deliberare, cumpănire, cuget
• idee - gând, judecată, opinie, părere, concept, intuiție, viziune, principiu, crez
• noțional - conceptual, mental
• noțiune - idee, concept, cunoștințe, informații, elemente
• bruion - ciornă, schiță, concept
• ciornă - bruion, concept, schiță

Dex entitate

• entitate 1 (În filozofia scolastică) Natura unui lucru, esența sa considerată în mod idealist și metafizic ca fiind distinctă de lucrul însuși și independentă de el. 2 Conținut de sine stătător. 3 Existență delimitată (ca întindere, importanță, valoare ) realitate, existență, esență, natură.
• ENTITÁTE, entități, 1. Existență sau realitate determinată. 2. (În filosofia scolastică) Esență a unui lucru, existentă distinct, independent de acesta. 3. Totalitatea caracteristicilor unui obiect reprezentate sub formă de informații. – Din entité, entitas, -atis.
• ENTITÁTE, entități, Conținut de sine stătător, existență determinată (ca întindere, importanță, valoare etc.). – Din entité, entitas, -atis.
• ENTITÁTE, entități, Conținut de sine stătător, existență delimitată (ca întindere, importanță, valoare etc.).
• ENTITÁTE Ceea ce constituie esența, existența unui lucru; conținut de sine stătător. .
• ENTITÁTE 1. existență, realitate de sine stătătoare, delimitată. 2. (fil.) esența unui lucru, existentă independent de acesta. (< fr. entité, lat. entitas)
• ENTITÁTE ~ăți f. Existență delimitată ca întindere, importanță, valoare etc. /<fr. entité, lat. entitas, ~atis
• entitate f. 1. termen de filozofie scolastică; ceeace constitue esența, natura chiar a unui lucru, considerată ca distinctă și independentă de lucrul însuș; 2. abstracțiune, vorbă goală.
• *entitáte f. (mlat. éntitas, -átis, d. lat. ens, entis, part. d. esse, a fi). Filoz. Esență, ființă, lucru: o entitate metafizică.

Sinonimul cuvântului entitate

Testează-te!