Dicționar de sinonime
Sinonime erupe
Cuvântul „erupe” are următoarele sinonime:
erupe ( verb )
- a țâșni
- a irupe
- a invada
- a năvăli
Alte sinonime:
- a izbucni
- a răbufni
- a năsădi
- a bui
- a bujdi
- a bușni
- a buti
- a se prozări
- a împroșca
- a curge violent
Sinonime Apropiate
- irupe - a năvăli, a țâșni, a se revărsa, a erupe, a izbucni
- țâșni - a sări, a izbucni, a erupe, a da buzna, a se repezi, a năvăli
- izbucni - a erupe, a țâșni, a bufni, a răbufni, a exploda, a se declanșa, a se dezlănțui
- agresor - atacator, invadator, cotropitor, năvălitor
- atacator - invadator, agresor, năvălitor, cotropitor
- cotropitor - agresor, năvălitor, atacator, invadator
- erupție - irupere, izbucnire, țâșnire, împroșcare, (med.) exantem, eritem, urticarie
- părăsi - a lăsa, a abandona, a evacua, a pleca, a înceta, a întrerupe, a renunța, a neglija, a conteni
- potopi - a îneca, a inunda, a prăpădi, a copleși, a invada, a pustii, a nimici, a distruge
- pufni - a izbucni, a țâșni
- război - a lupta, a (se) înfrunta, a agresa, a invada
- sălta - a ridica, a înălța, a sări, a zvâcni, a țâșni, a crește, a se dezvolta
- sista - a întrerupe, a suspenda, a opri
- zvâcni - a țâșni, a zbughi, a sări (brusc), a palpita, a fremăta
- frânge - a rupe, a fractura, a se întrerupe, a ceda, a se sparge, a istovi, a epuiza, a zdrobi, a da gata
Dex erupe
- erupe 1 ( lavă, magmă, petrol) A ieși brusc și violent din pământ. 2 ( vulcani) A azvârli lava cu putere afară. 3 ( sonde) A azvârli cu putere afară țițeiul. 4 ( pete, bășicuțe caracteristice unor boli) A apărea. 5 (; calități, înclinații umane ) A se manifesta violent.
- ERÚPE, 3 erúpe, III. 1. (Despre lavă, magmă, petrol) A face erupție, a ieși afară, a se revărsa cu putere; a țâșni; a izbucni. ♦ (Despre vulcani) A azvârli cu putere afară lava; (despre sonde) a azvârli cu putere afară țițeiul. 2. (Despre pete, bășicuțe etc. caracteristice unor boli) A apărea, a se forma. – Din erumpere (după rupe).
- ERÚPE, 3 erúpe, III. (Despre corpuri fluide) A ieși brusc și violent dintr-un loc închis, a țîșni, a izbucni; (despre un vulcan, o sondă etc.) a face erupție, a arunca afară cu putere (lavă, țiței etc.).
- ERÚPE III. A țâșni, a izbucni; (despre vulcani, sonde) a fi în erupție. .
- ERÚPE vt. intr. (despre magmă, petrol etc.) a face erupție; a țâșni, a izbucni. 2. (despre pete, bășicuțe pe piele, caracteristice unor boli) a apărea. (după lat. erumpere)
- A ERÚPE pers. 3 erúpe intranz. 1) (despre lavă, magmă, petrol, gaze) A ieși cu putere printr-o deschizătură îngustă; a țâșni, a răbufni; a izbucni. 2) (despre vulcani) A produce erupție. 3) (despre sonde) A azvârli cu putere țițeiul afară. 4) (despre pete, bășicuțe etc.) A se forma în număr mare pe piele. /<lat. erumpere
- *erúp, -rúpt, a -rúpe v. intr. (lat. e-rúmpere. V. rup). Fac erupțiune, izbucnesc: vulcanu erupe.