Dicționar de sinonime
Sinonime etate
Cuvântul „etate” are următoarele sinonime:
etate ( substantiv )
- vârstă
- timp
- crescut
- ani
Sinonime Apropiate
- vârstă - etate, ani, etapă, vreme, perioadă, dungă, linie
- preponderență - precumpănire, superioritate, prioritate, predominare, ascendență, întâietate, prevalență
- răsfățat - alintat, răzgâiat, capricios, prost-crescut, îmbuibat, satisfăcut, arogant
- răspas - răgaz, răstimp
- sacrilegiu - nelegiuire, profanare, pângărire, crimă, impietate
- săltat - săltăreț, ritmat, sprinten, crescut, măricel
- sezon - anotimp, vreme, epocă
- spațiu - cuprins, întindere, suprafață, zonă, distanță, răstimp, perioadă, interval, durată
- specie - speță, gen, fel, soi, rasă, varietate, clasă, categorie, sort
- speță - specie, fel, soi, varietate, categorie
- suflare - adiere, boare, vântișor, vietate, ființă, om, lume, respirație, suflu
- temperanță - reținere, moderație, cumpătare, sobrietate, măsură, echilibru
- timp - vreme, răstimp, perioadă, durată, răgaz, interval, moment, dată, ritm
- totodată - simultan, concomitent, în același timp
- vârtute - însușire, calitate, proprietate, putere, tărie, vigoare, curaj, bărbăție, vrednicie
Dex etate
- etate 1 Timpul scurs de la nașterea unei ființe până la un anumit moment din viața ei. 2 Numărul de ani (de luni, de zile) prin care se exprimă etatea (1) vârstă1. 3 În ~ Bătrân. 4 Fără ~ A cărui vârstă nu se poate preciza. 5 (, ) În floarea etății Tânăr. 6 Etapă din viața unei ființe caracterizată printr-o anumită fază de dezvoltare vârstă. 7 Număr de ani împliniți față de care o persoană poate fi considerată aptă pentru ceva, în funcție de care se acordă anumite drepturi (civile, politice ). 8 Epocă.
- ETÁTE Vârstă. ◊ În etate = bătrân. – Din aetas, -atis.
- ETÁTE Vîrstă. La etatea de douăzeci de ani, citise tot ce putuse găsi pe ici, pe colea, despre istoria noastră națională. GHICA, S. A. 141. ◊ În etate = în vîrstă, bătrîn. Om în etate.
- ETÁTE Vârstă. ◊ În etate = bătrân. .
- ETÁTE vârstă. (< lat. aetas)
- ETÁTE f. Durată de timp socotit de la nașterea unei ființe până la un anumit moment din viața ei; vârstă. ◊ În ~ în vărstă; bătrân. /<lat. aetas, ~atis
- etate f. vârstă.
- *etáte f. (lat. áetas, -átis , d. aevum, ev). Vîrstă, durată a vĭețiĭ. Om în etate, cam bătrîn, în vîrstă. – Există și într’un doc. din 1687, în ArhO. 1924, 149: fiind cu etatea trecută în vîrsta bătrînețelor.
- itate etate
- ETÁTE s. v. vârstă.