Dicționar de sinonime
Sinonime evidențiat
Cuvântul „evidențiat” are următoarele sinonime:
evidențiat ( adjectiv )
- accentuat
- întărit
- marcat
- reliefat
- subliniat
- potențat
- pronunțat
Sinonime Apropiate
- accentuat - reliefat, subliniat, evidențiat, potențat, întărit, întețit, fortificat, crescut, mărit
- pronunțat - accentuat reliefat, subliniat, evidențiat, pregnant, proeminent
- reconfortant - întăritor, tonic, fortifiant, recreativ
- stenic - fortifiant, întăritor
- fortăreață - fort, bastion, fortificație, întărîtură, castru, cetate
- fortifiant - tonic, întăritor, reconfortant
- fortificație - fortăreață, întăritură, bastion
- frontieră - graniță, hotar, demarcație, limită
- graniță - frontieră, hotar, margine, limită, limită, demarcație, zăgaz, barieră
- ieșit - proeminent, reliefat, decolorat, spălăcit
- încins - fierbinte, dogorâtor, prăjit, legat, înfășurat, întins, mărit, intensificat, accentuat
- aton - neintonat, neaccentuat, surd
- cadențat - ritmat, sacadat, accentuat, apăsat
- călit - oțelit, întărit, rezistent, încercat, experimentat, matur
- citadelă - cetățuie, fortăreață, întăritură
Dex evidențiat
- evidențiat, ~ă 1-2 Care a fost scos în evidență (3-4). 3-4 , (Persoană) căreia i s-au recunoscut oficial meritele sau succesele (în muncă).
- EVIDENȚIÁT, -Ă, evidențiați, -te, (Adesea substantivat) Care s-a distins, s-a remarcat; căruia i s-au recunoscut oficial meritele sau succesele în muncă. – evidenția.
- EVIDENȚIÁT, -Ă, evidențiați, -te, 1. Care s-a distins, s-a remarcat. 2. Căruia i s-au recunoscut oficial meritele și succesele în muncă. Muncitor evidențiat. ◊ (Substantivat) Festivitatea înmînării insignei de evidențiat în munca medico-sanitară. SCÎNTEIA, 1953, 2809. – Pronunțat: -ți-at.
- EVIDENȚIÁT, -Ă , și (Cel) care s-a distins, s-a remarcat; căruia i s-au recunoscut oficial meritele în muncă. .
- EVIDENȚIÁT, -Ă , (cel) care s-a remarcat (în muncă); căruia i s-au recunoscut oficial meritele. (< evidenția)
- evidența evidenția
- evidenția 1 A scoate în evidență. 2 A recunoaște oficial meritele sau succesele obținute (în muncă) de cineva. 3 A se remarca.
- EVIDENȚIÁ, evidențiez, I. 1. și A ieși sau a scoate în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) remarca. 2. A recunoaște oficial meritele sau succesele obținute în muncă de cineva. – Din evidență.