Sinonime graniță

Cuvântul „graniță” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• frontieră - graniță, hotar, demarcație, limită
• hotar - graniță, frontieră, hat, răzor, mejdină, margine, limită, capăt, regiune
• margine - extremitate, capăt, limită, marjă, hotar, frontieră, graniță, periferie, mahala
• zăgaz - stăvilar, baraj, dig, scoc, piedică, îngrădire, barieră, obstacol
• hotărnici - a delimita
• marca - a însemna, a nota, a înregistra, a înscrie, a circumscrie, a contura, a delimita, a mărgini, a hotărnici
• mărgini - a delimita, a demarca, a limita, a țărmui, a se învecina, a se răzori, a se hotărnici, a se reduce, a se rezuma
• opreliște - piedică, stavilă, barieră, interdicție, zăgaz
• barieră - rampă, opreliște, zăgaz, periferie, suburbie, mahala, greutate, dificultate, piedică
• buză - margine, limită, tăiș, ascuțiș
• delimita - a circumscrie, a demarca, a țărmui, a hotărnici, a mărgini, a preciza, a fixa, a scurta, a restrânge
• demarcație - delimitare, precizare, circumscriere, mărginire
• despărți - a separa, a izola, a disocia, a îndepărta, a delimita, a hotărnici, a răzleți, a despica, a detașa
• extremă - extremitate, capăt, margine, limită
• extremitate - cap, capăt, margine, limită, final, extremă

Dex graniță

• graniță 1 Limită care desparte două state frontieră, hotar. 2 Peste (sau dincolo de) ~ În Antichitate. 3 Margine.
• GRÁNIȚĂ, granițe, Limită care desparte două state; frontieră, hotar, limită teritorială. ◊ Peste (sau dincolo de) graniță = în străinătate. ♦ Limită, margine. – Din , granica.
• GRÁNIȚĂ, granițe, Limită între două țări, constituită de accidente ale terenului, de ape, sau stabilită convențional; frontieră, hotar. Gazetele cumpărate la cea dintîi gară de la graniță i-au adus alte mărturii la fel și despre treburile politicii și ale gospodăriei din țară. C. PETRESCU, A. 396. Pasăre de la graniță, N-ai văzut pe-al meu bădiță? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 122. ◊ Peste graniță sau dincolo de graniță = în străinătate. ♦ Limită, margine. Mintea mea n-o să mai pună graniță-ntre rău și bine. MACEDONSKI, O. I 72.
• GRÁNIȚĂ ~e f. 1) Linie de demarcație naturală sau convențională care desparte diferite țări; frontieră; hotar. * Peste (sau dincolo de) ~ într-o țară străină. De peste ~ dintr-o țară străină. 2) fig. Punctul cel mai îndepărtat; margine; hotar. /<bulg., sb. granica
• graniță f. hotarul unei țări. .
• grániță f., pl. e (vsl. sîrb. bg. gránica, rus. pol. granica, d. vsl. granĭ, cap, unghĭ, hotar; ung. gránic, germ. grenze). Frontieră, hotar de țară. – Maĭ vechĭ (după rut.) și hr- (N. Cost. 2, 98).
• GRÁNIȚĂ s. 1. v. frontieră. 2. v. limită.

Sinonimul cuvântului graniță

Testează-te!