Sinonime frontieră

Cuvântul „frontieră” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• graniță - frontieră, hotar, margine, limită, limită, demarcație, zăgaz, barieră
• hotar - graniță, frontieră, hat, răzor, mejdină, margine, limită, capăt, regiune
• margine - extremitate, capăt, limită, marjă, hotar, frontieră, graniță, periferie, mahala
• hotărnici - a delimita
• marca - a însemna, a nota, a înregistra, a înscrie, a circumscrie, a contura, a delimita, a mărgini, a hotărnici
• mărgini - a delimita, a demarca, a limita, a țărmui, a se învecina, a se răzori, a se hotărnici, a se reduce, a se rezuma
• delimita - a circumscrie, a demarca, a țărmui, a hotărnici, a mărgini, a preciza, a fixa, a scurta, a restrânge
• demarcație - delimitare, precizare, circumscriere, mărginire
• despărți - a separa, a izola, a disocia, a îndepărta, a delimita, a hotărnici, a răzleți, a despica, a detașa
• prag - poartă, ușă, limită, banc, val (de nisip)
• răspicat - limpede, clar, lămurit, hotărât, decis, categoric, ferm
• răzor - hat, hotar, ogor, pârloagă, brazdă, strat
• străjui - a păzi, a apăra, a veghea, a limita, a se mărgini
• strâmta - a îngusta, a restrânge, a limita
• țărmuri - a mărgini, a limita

Dex frontieră

• frontieră 1 Linie naturală sau convențională care desparte teritoriul unui stat de teritoriul altor state sau de întinderi de apă care nu fac parte din teritoriul său graniță, hotar. 2 Limită între două lucruri diferite. 3 Ceea ce delimiteză un câmp de acțiune, un domeniu. 4 Mulțime de elemente care limitează un domeniu.
• FRONTIÉRĂ, frontiere, Linie naturală sau convențională care desparte teritoriul unui stat de teritoriul altor state sau de întinderi de apă care nu fac parte din teritoriul său; graniță, hotar. – Din frontière.
• FRONTIÉRĂ, frontiere, Limită între două țări; graniță, hotar. Viză pentru trecerea frontierei. – Pronunțat: -ti-e-.
• FRONTIÉRĂ 1. Hotar între state; graniță. 2. Mulțime de elemente care limitează un domeniu. .
• FRONTIÉRĂ 1. linie naturală sau convențională care delimitează teritoriul unui stat; graniță. 2. limită. 3. (mat.) mulțime de elemente care limitează un domeniu. (< fr. frontière)
• FRONTIÉRĂ ~e f. Linie de demarcație naturală sau convențională care desparte diferite țări; graniță; hotar. /<fr. frontiere
• frontieră f. graniță, hotar.
• frontiéră f., pl. e (fr. frontière, it. frontiera. V. frunte). Hotar, limită între țărĭ, fruntarie.
• FRUNTÁRIE frontieră.

Sinonimul cuvântului frontieră

Testează-te!