Sinonime fâțâit

Cuvântul „fâțâit” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• forfotă - foială, agitație, animație, furnicare, mișuială, viermuire
• mișcare - deplasare, plecare, mers, umblet, agitație, circulație, animație, forfotă, vânzoleală
• foială - furnicar, forfotă, agitație, fâțâială, fojgăială
• animație - însuflețire, antren, vioiciune, agitație, forfotă, vânzoleală
• fierbere - clocotire, clocot, ebuliție, efervescență, agitație, frământare, neliniște, tulburare
• furnicar - mușuroi, mișunare, agitație, aglomerare, înghesuială
• agitație - tumult, frământare, neastâmpăr, neliniște, răscoală, răzvrătire, rebeliune
• tempo - cadență, ritm, mișcare
• învălmășeală - forfoteală, îngrămădire, înghesuială, îmbulzeală, aflux, aglomerație
• veselie - voioșie, bună dispoziție, animație, jovialitate, haz, chef, petrecere, bairam
• fason - formă, aspect, model, șablon, croială, calapod, tipar, izmeneală, alintare
• febră - temperatură, fierbințeală, călduri, dogoare, emoții, încordare, agitație, tensiune
• febrilitate - agitație, intensitate, grabă, încordare, înfrigurare, tensiune
• flux - val, năvală, revărsare, debit, curent, circulație, deplasare, mișcare (intensă), maree
• furtună - vijelie, vifor, frământare, zbucium, revoltă, tulburare

Dex fâțâit

• fâțâit2, ~ă , (Persoană) care se mișcă încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost.
• fâțâit1 Fâțâială.
• FÂȚÂÍT Fâțâială. – fâțâi.
• fâțâi 1 ( animale, păsări) A mișca repede coada. 2 A se mișca (încoace și încolo) fără astâmpăr sau fără rost a se foi1 (6). 3 (; mai ales femei) A merge mișcând accentuat șoldurile. 4 A se fandosi (2).
• FÂȚÂÍ, fấțâi, IV. 1. și ( și ; despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi2. – Fâț + -âi.
• FÂȚÂÍ, fấțâi, IV. 1. și (Despre animale, păsări) A mișca repede coada (într-o parte și în alta). 2. A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr sau fără rost; a se foi2. – Fâț + -âi.
• FÎȚÎÍ, fî́țîi și fîțîiesc, IV. 1. (Despre animale, cu determinarea «coada») A mișca repede; a bîțîi. Fîțîie coada ca vulpea în toate părțile. PANN, P. V. III 63. ◊ Stînd ei acolo și plîngînd, iată că vine o coțofană... tot jucînd și fîțîind din coadă zicea... ISPIRESCU, L. 345. 2. A se mișca încoace și încolo, fără astîmpăr. Bolnavii n-aveau voie să iasă pe coridoare, să se fîțîie... să hoinărească dintr-un salon într-altul. PAS, Z. III 281. ♦ (Rar) A face nazuri, fasoane. Iepurele începu să se fîțîiască că pe nedrept a fost înfruntat. ISPIRESCU, L. 339.
• A FÂȚÂÍ2 fâțâi intranz. A face mișcări scurte și repezi. /fâț + suf. ~âi
• A FÂȚÂÍ1 fâțâi tranz. (mai ales coada) A mișca ritmic și repede; a bâțâi. /fâț + suf. ~âi

Sinonimul cuvântului fâțâit

Testează-te!